Proiectul SOS Satele Copiilor România, cu trei zone SOS în București, Cisnădie (județul Sibiu) și Hemeiuș (județul Bacău), are în vedere angajarea de mame sociale pentru copiii aflați în dificultate. Astfel, persoanele încadrate în proiect trebuie să aibă vârsta cuprinsă între 25 și 48 ani, să aibă studii medii finalizate și să fie dispuse să locuiască și să lucreze într-una dintre casele familiale. Mamele sociale vor trebui să se dedice pe termen lung creșterii a 5-7 copii până în momentul în care aceștia se vor putea întoarce în familiile biologice.
Printre avantajele oferite de acest loc de muncă se numără stabilitatea și posibilitatea de a construi o carieră într-o profesie recunoscută oficial. Stagiul de formare "Școala
Mamei" are o durată cuprinsă între 9 și 21 de luni, costurile de școlarizare fiind suportate de către organizație. Din 1992 și până în prezent, organizația a instruit 64 de mame, 26 dintre ele profesând și la ora actuală.
În urma studiilor efectuate, s-a constatat că în România 50.000 de copii au o situație socială precară, 70.000 sunt lipsii de îngrijire părintească, iar 25.000 sunt lăsați în grija rudelor. În acest moment, 219 copii sunt încadrați în programul Satele SOS. Persoanele interesate pot trimite un CV însoțit de o scrisoare de motivație care să conțină răspunsul la întrebarea "De ce dorești să fii mamă socială?" pe e-mail claudia.stefanescu@sos-satelecopiilor.ro.
Articol apărut în România Liberă.
duminică, 13 decembrie 2009
marți, 8 decembrie 2009
O mamă socială îngrijeşte șapte suflete
MENIRE. Şi-a lăsat meseria de asistentă medicală şi s-a dedicat copiilor năpăstuiţi de soartă
De cinci ani creşte copii abandonaţi. Le oferă dragoste şi sprijin. Angela (41 ani), o fostă asistentă medicală, este mamă socială la SOS Satele Copiilor şi, în prezent, îngrijeşte şapte suflete, însă, de-a lungul timpului, alte 12 au beneficiat de căldura şi iubirea ei.
Plânşi, desculţi, raşi în cap din pricina păduchilor şi cu hainele rupte. Aşa au ajuns, în martie, patru fraţi la fundaţia SOS Satele Copiilor. Din motive numai de ea ştiute, mama lor nu i-a mai putut întreţine. Aici au găsit-o pe Marinela, care mai îngrijea de încă trei copii. Acum, ea este „campioana” organizaţiei: mama cu cei mai mulţi copii.
Îi învaţă să-şi iubească părinţii
„Principalul meu obiectiv este ca aceşti copii să-şi iubească în continuare părinţii biologici. Avem un buget lunar de 2.800 de lei, pe care îl administrez cu mare grijă. Pe fiul meu, Mircea, în vârstă de 11 ani, îl cresc împreună cu ei”, ne-a explicat Marinela.
Citeşte mai multe în Ring.
De cinci ani creşte copii abandonaţi. Le oferă dragoste şi sprijin. Angela (41 ani), o fostă asistentă medicală, este mamă socială la SOS Satele Copiilor şi, în prezent, îngrijeşte şapte suflete, însă, de-a lungul timpului, alte 12 au beneficiat de căldura şi iubirea ei.
Plânşi, desculţi, raşi în cap din pricina păduchilor şi cu hainele rupte. Aşa au ajuns, în martie, patru fraţi la fundaţia SOS Satele Copiilor. Din motive numai de ea ştiute, mama lor nu i-a mai putut întreţine. Aici au găsit-o pe Marinela, care mai îngrijea de încă trei copii. Acum, ea este „campioana” organizaţiei: mama cu cei mai mulţi copii.
Îi învaţă să-şi iubească părinţii
„Principalul meu obiectiv este ca aceşti copii să-şi iubească în continuare părinţii biologici. Avem un buget lunar de 2.800 de lei, pe care îl administrez cu mare grijă. Pe fiul meu, Mircea, în vârstă de 11 ani, îl cresc împreună cu ei”, ne-a explicat Marinela.
Citeşte mai multe în Ring.
luni, 7 decembrie 2009
Mame de profesie
Zeci de femei din România şi-au pus viaţa în slujba copiilor abandonaţi sau a celor care s-au obişnuit cu greutăţile vieţii de la vârste fragede. Pentru Angela Chirca şi Lucia Minea, Crăciunul va fi bogat în acest an. Cele două doamne vor petrece Sărbătorile în mijlocul celor 12 copii pe care i-au crescut până acum.
Angela Chircă are 41 de ani şi opt copii de crescut. Cu toate că doar unul dintre ei este fiul ei natural, din gesturile şi vorbele femeii vezi cu greu această diferenţă. Mă conduce dintr-o cameră într-alta a casei. În sufragerie, băieţii se joacă la calculator, iar fetele mai mari se uită la televizor, aşezate cuminţi pe o canapea.
O domnişoară mă măsoară din cap până în picioare. „Ea e Oana şi într-o lună împlineşte vârsta la care se face buletinul", îmi explică doamna Angela, aşa cum o strigă şi copiii. În prima cameră dorm cele mai mici, surorile Ana (7 ani) şi Larisa Dascălu (4 ani) împreună cu Miruna Cîrţînă (9 ani).
„În cea de-a doua dorm băieţii: Cosmin Dascălu (12 ani), Adi Cîrţînă (13 ani) şi Mircea, fiul meu", îmi explică femeia. Mai departe, ultima cameră e ocupată de domnişoare: Mihaela Dascălu (16 ani), şi Oana Dancu (14 ani), sora lui Sergiu - un copil pe care l-a crescut tot doamna Angela şi care acum a plecat în comunitatea de tineri a organizaţiei SOS Satele Copiilor.
Drumul de la tăcere la copilărie
Larisa, o mogâldeaţă cu două moaţe, se ţine în tot acest timp de şotii: sare pe călcâie, se transformă în roboţel, dar nu o pierde din ochi pe Angela. Imediat ce descoperă rujul şi parfumul surorii sale mai mari, cei din casă devin inexistenţi.
„Larisa şi fraţii ei au fost aduşi aici de la un centru de plasament. Când au intrat în casă s-au dus direct în camera lor, şi-au închis uşa şi nu au mai ieşit de acolo. Am intrat la ei să văd ce fac şi i-am văzut pe toţi aşezaţi pe pat. Aproape că nu mişcau. Mi-au zis că nu au voie să se joace că vine «doamna» şi-i ceartă", povesteşte Angela.
„Ana şi Larisa aveau amândouă părul tăiat pe unde mai lung, pe unde mai scurt. Le-am tuns uniform şi de cum le-au dat câteva fire le-am făcut moaţe sau le-am prins agrafe. Sunt tare mândre de părul lor. Toată ziua se apucă de moaţe să vadă dacă le-a mai crescut puţin părul", povesteşte femeia.
„Îmi amintesc că le-am luat rochiţe şi, când le-au văzut, au început să le pupe şi să plângă de bucurie. Nu mai purtaseră până atunci", spune emoţionată femeia.
Citeşte mai multe în Adevărul.
Angela Chircă are 41 de ani şi opt copii de crescut. Cu toate că doar unul dintre ei este fiul ei natural, din gesturile şi vorbele femeii vezi cu greu această diferenţă. Mă conduce dintr-o cameră într-alta a casei. În sufragerie, băieţii se joacă la calculator, iar fetele mai mari se uită la televizor, aşezate cuminţi pe o canapea.
O domnişoară mă măsoară din cap până în picioare. „Ea e Oana şi într-o lună împlineşte vârsta la care se face buletinul", îmi explică doamna Angela, aşa cum o strigă şi copiii. În prima cameră dorm cele mai mici, surorile Ana (7 ani) şi Larisa Dascălu (4 ani) împreună cu Miruna Cîrţînă (9 ani).
„În cea de-a doua dorm băieţii: Cosmin Dascălu (12 ani), Adi Cîrţînă (13 ani) şi Mircea, fiul meu", îmi explică femeia. Mai departe, ultima cameră e ocupată de domnişoare: Mihaela Dascălu (16 ani), şi Oana Dancu (14 ani), sora lui Sergiu - un copil pe care l-a crescut tot doamna Angela şi care acum a plecat în comunitatea de tineri a organizaţiei SOS Satele Copiilor.
Drumul de la tăcere la copilărie
Larisa, o mogâldeaţă cu două moaţe, se ţine în tot acest timp de şotii: sare pe călcâie, se transformă în roboţel, dar nu o pierde din ochi pe Angela. Imediat ce descoperă rujul şi parfumul surorii sale mai mari, cei din casă devin inexistenţi.
„Larisa şi fraţii ei au fost aduşi aici de la un centru de plasament. Când au intrat în casă s-au dus direct în camera lor, şi-au închis uşa şi nu au mai ieşit de acolo. Am intrat la ei să văd ce fac şi i-am văzut pe toţi aşezaţi pe pat. Aproape că nu mişcau. Mi-au zis că nu au voie să se joace că vine «doamna» şi-i ceartă", povesteşte Angela.
„Ana şi Larisa aveau amândouă părul tăiat pe unde mai lung, pe unde mai scurt. Le-am tuns uniform şi de cum le-au dat câteva fire le-am făcut moaţe sau le-am prins agrafe. Sunt tare mândre de părul lor. Toată ziua se apucă de moaţe să vadă dacă le-a mai crescut puţin părul", povesteşte femeia.
„Îmi amintesc că le-am luat rochiţe şi, când le-au văzut, au început să le pupe şi să plângă de bucurie. Nu mai purtaseră până atunci", spune emoţionată femeia.
Citeşte mai multe în Adevărul.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
