Adevărul de seară: Satul unde copilăria n-are preţ

De 20 de ani, organizaţia nonguvernamentală SOS Satele Copiilor oferă o familie copiilor defavorizaţi social din România.

Viaţa celor 36 de copii se desfăşoară după programul unei familii normale. Merg la grădiniţă în interiorul satului, apoi pleacă spre şcolile şi liceele din apropiere. Organizaţia îşi asumă responsabilitatea de a le asigura copiilor un viitor în societate, atât prin îngrijirea acordată unora dintre ei de către mamele sociale, cât şi prin diferite programe de susţinere a tinerilor.

Aceştia se desprind de la pieptul mamelor sociale abia după ce au o locuinţă şi un loc de muncă sigure. „Tinerii care cresc în sat învaţă să devină independenţi socio-profesional. Dacă un copil îşi manifestă dorinţa de a merge la facultate, noi îl susţinem“, a declarat Alin Păun, directorul de Program SOS Satele Copiilor Bucureşti.

În fiecare an, aproximativ 15.000 de copii au beneficiat de programele organizaţiei care îşi desfăşoară activitatea la nivel internaţional de şase decenii. În tot acest timp s-au investit peste 62 de milioane de lei pentru sprijinirea copiilor, din care 11 milioane doar anul trecut.

Primii paşi

Glasurile piticilor se adună în jurul unei mese rotunde dintr-o sală a grădiniţei din satul de pe Calea Floreasca nr. 165 din Capitală. Aici vin atât copii care cresc în sat, copii beneficiari care au o familie acasă, dar care nu au o situaţie materială bună, cât şi copii din familiile bucureştene. La o strigare se aduna toţi la masă, fiecare având ceva de spus. „Andrei e ruşinos!“ s-a grăbit să spună mândră Ana, care este cea mai mare din grupa ei.

Alături de ea apare Larisa, cu un zâmbet larg. „Ziua mea e după Paşte”, spune micuţa găsindu-şi de treabă cu mâinile, apoi o zbugheşte fără veste în sală. Doi ochi verzi se iţesc de sub un breton arămiu, obraznic. Ea e Alexia. „Şi mama lui Botic”, ar completa iute micuţa.

„E cam atâta de mare, dar mai am şi un leopard”, arată Alexia cam cât ar prinde între palme 30 de centimetri. Joaca lor continuă în sala de dans, unde, imitând mişcările profesoarei, micuţii învaţă să danseze.

La grădiniţa SOS Satele Copiilor, din Bucureşti, vin 60 de copii, atât din sat, cât şi din afara lui.

Citeşte articolul şi în Adevărul de seară!

Revista Cariere: Voluntariatul – al doilea job

Vizitează bătrânii din azile, au grijă de copiii abandonaţi din centrele de plasament, construiesc case, donează bani şi participă la acţiuni caritabile. Anual, mii de voluntari îşi răpesc din timpul liber şi se implică în acţiuni de responsabilitate derulate de organizaţiile nonguvernamentale, împreună cu companiile din care fac parte.

Ambasador FIFA-SOS

Lumea este familiarizată cu modelul de viaţă din cadrul SOS Satele Copiilor. Dar cei mai mulţi nu cunosc faptul că celebrul fotbalist Gică Popescu este Ambasador FIFA-SOS Satele Copiilor România. Încă din 2005, acesta, împreună cu foştii lui colegi de echipe de club şi de naţională, a susţinut acţiunile SOS. Munca lui de ambasador FIFA-SOS nu implică numai sprijin financiar, ci şi ajutorul acordat oamenilor care formează echipa. Unul dintre lucrurile pe care fostul fotbalist le apreciază la SOS este conceptul de „mamă socială". De ce? Pentru că „este o muncă titanică să fii mama nu a unuia sau a doi copii, ci a cinci, şase, uneori chiar şi mai mulţi, să le oferi aceeaşi atenţie, aceeaşi căldură sufletească şi să le fii alături în fiecare moment al vieţii lor. Pentru mine, este esenţial ca un copil să aiba alături părinţii, iar pentru copiii fără această grijă, mama socială este una dintre puţinele şanse la o copilărie fericită." „Bineînţeles că am o slabiciune pentru cei care arată că au calităţi de sportivi şi încerc să îi ajut atât material, cât şi cu sfaturi şi îndrumări", mai adaugă acesta. Pentru Gigă Popescu voluntariatul înseamnă orice mod în care poţi fi de ajutor celor care au nevoie. Un exemplu ar fi evenimentul caritabil „Seara Campionilor", care a pornit dintr-o initiaţivă personală. Împreună cu partenerii lui, a reuşit să doneze, până în prezent, peste două milioane de euro.

Meseria de mamă socială şi sporul de iubire necondiţionată

„Profesia de mama este nobilă, dacă o faci cu vocaţie, cu dragoste pentru copii. În prezent, mentalitatea oamenilor s-a mai schimbat. Cei din jur ne apreciază şi chiar ne felicită pentru ceea ce facem noi, mamele". Acestea sunt cuvintele mamelor Angela (din Bucureşti), care este la început de carieră, şi Teo şi Ioana (din Cisnădie), care au experienţa creşterii mai multor generaţii de copii.

Ce riscuri vedeţi în această meserie?

Mama Ioana: Sincer, când am început să lucrez în SOS mi-am zis că încerc acest lucru pentru vreo cinci ani, dar, lucrând cu copiii şi încercând să o fac din ce în ce mai bine, mi-am dat seama că este nevoie de multă implicare, ataşament, înţelegere şi, mai ales, de iubire. La aceste lucruri nu se mai poate renunţa uşor, iar ca să ai o satisfacţie şi să vezi rezultatul muncii tale, trebuie răbdare şi continuitate.

Mama Angela: Provocarea de a fi mai bună şi bucuria că suntem împreună, eu şi copiii, indiferent de problemele zilnice.

Mama Ioana: Provocările sunt zilnice şi diferă de la caz la caz. Satisfacţiile cele mai mari sunt acelea ale oricărei mame: dragostea copiilor, zâmbetul şi afecţiunea lor şi, bineînţeles, realizările lor.

Mama Teo: Odată plecaţi din centrul de plasament, copiii ajunşi tineri ştiu să aleagă ce e mai bun pentru ei.

Chiar dacă s-au desprins de mamele lor sociale, se interesează ce fac şi cum se simt acestea şi îşi împart în continuare bucuriile cu ele. Oricare dintre ele ar alege aceeaşi profesie pentru că „este de ajuns să priveşti copiii pe care i-ai avut sau îi mai ai în grjia, să vezi cum zboară fiecare la locul lui. Unii au devenit părinti, alţii se pregătesc de căsătorie, altul se luptă să intre la liceu, iar cei mai mici visează că vor reuşi cel mai bine".

Citeşte mai multe în Revista Cariere.

Adevărul: Copilării salvate timp de 20 de ani

Zecii de mii de copii au fost ajutaţi de-a lungul a două decenii prin programele desfăşurate de organizaţia SOS Satele Copiilor să-şi găsească drumul în viaţă. În căsuţele SOS din Bucureşti, ridicate pe Calea Floreasca din sectorul 1 trăiesc acum 36 de copii. Mamele sociale care îi îngrijesc încearcă să le ofere o viaţă normală.

Organizaţia nonguvernamentală „SOS Satele Copiilor“ a sărbătorit ieri 20 de ani de când oferă o familie micuţilor defavorizaţi social din România. În acest timp, reprezentanţii asociaţiei au ridicat trei centre-sate pentru copii: în Bucureşti, la Cisnădie, judeţul Sibiu, şi la Hemeiuş, judeţul Bacău. Aici, cei 113 micuţi care beneficiază de grija SOS sunt crescuţi ca într-o familie normală, cu un program normal.

Casele în care trăiesc nu sunt diferite de orice altă locuinţă, iar primii paşi în viaţă sunt făcuţi alături de „mamele-surogat”, adică mame sociale. Merg apoi la o grădiniţă amenajată în interiorul satului, iar mai târziu pleacă spre şcolile şi liceele din apropiere.

Grădiniţa, primul pas

În satul din Capitală, organizaţia are în grijă 36 de copii, în zece case sociale, aflate sub oblăduirea a tot atâtea mame sociale.

Glasurile ţâncilor din grădiniţă răsună în „satul“ de pe Calea Floreasca nr. 165. Dincolo de o poartă maramureşeană se ascund mai multe clădiri care reprezintă „acasă“ pentru micuţii care nu au mai mult de 10 ani.

Grădiniţa este destinată atât copiilor care cresc în sat, cât şi celor care, deşi au o familie, nu au o situaţie materială bună.

În grupa mijlocie sunt 19 copii de care are grijă educatoarea Mihaela. La o strigare se aduna toţi în jurul meselor liliputane din sală. Micuţa Alexia este cea mai îndrăzneaţă din toată grupa. Cu o tunsoare franţuzească, cu breton şi cu un păr de culoarea coajei de ceapăfetiţa te scrutează cu o privire verde, obraznică: „Eu sunt Alexia, mama lui Botic“. Personajul este căţelul ei „atâta“ de mare, după cum arată ea cuprinzând între palme cam 30 de centimetri. Ea este unul dintre cazurile mai fericite, care are acasă o familie adevărată.

Ajutaţi să urmeze o facultate

Anul trecut organizaţia a investit 11 milioane de lei în beneficiul celor aproximativ 15.000 de copii care au interacţionat cu programele ONG-ului.

„Noi lucrăm cu Direcţiile de Asistenţă Socială, prin intermediul cărora putem să le oferim acestor copii o şansă. Tinerii care cresc în sat învaţă să devină independenţi socio-profesional, iar dacă un copil îşi manifestă dorinţa de a merge la facultate, noi îl susţinem”, a declarat Alin Păun, directorul de Program SOS Satele Copiilor Bucureşti.

Europa FM: Angela Chircă, o mamă socială care are grijă de 8 copii

Angela Chircă este una dintre mamele sociale care lucrează în cadrul ONG-ului SOS Satele Copiilor, organizaţie ce sprijină copiii care provin din familii cu probleme sau copii care au rămas fără părinţi.

Centrele SOS Satale Copiilor sunt în Capitală, la Cisnădie şi la Hemeiuş, localitate din nordul Bacăului.

Ele arată ca nişte mini-sate, au case mari, frumos construite în care locuiesc între cinci şi şapte copii, aflaţi într-o situaţie dificilă.

În Bucureşti sunt 11 case familiale, aşa sunt ele numite. În toate casele SOS locuiesc şi mame sociale, femei ce au grijă de copiii care stau acolo.

Mama Angela, aşa i se spune în cadrul organizaţiei, are grijă de 8 copii, zi de zi. Locuieşte împreună cu ei în casa numarul 3. Practic, sunt o familie.

Alături de cei şapte copii, aflaţi într-o situatie dificilă, locuieşte şi băiatul ei, care s-a integrat perfect în colectiv.

Ascultă reportajul aici.