Revista Cariere: Voluntariatul – al doilea job

Vizitează bătrânii din azile, au grijă de copiii abandonaţi din centrele de plasament, construiesc case, donează bani şi participă la acţiuni caritabile. Anual, mii de voluntari îşi răpesc din timpul liber şi se implică în acţiuni de responsabilitate derulate de organizaţiile nonguvernamentale, împreună cu companiile din care fac parte.

Ambasador FIFA-SOS

Lumea este familiarizată cu modelul de viaţă din cadrul SOS Satele Copiilor. Dar cei mai mulţi nu cunosc faptul că celebrul fotbalist Gică Popescu este Ambasador FIFA-SOS Satele Copiilor România. Încă din 2005, acesta, împreună cu foştii lui colegi de echipe de club şi de naţională, a susţinut acţiunile SOS. Munca lui de ambasador FIFA-SOS nu implică numai sprijin financiar, ci şi ajutorul acordat oamenilor care formează echipa. Unul dintre lucrurile pe care fostul fotbalist le apreciază la SOS este conceptul de „mamă socială". De ce? Pentru că „este o muncă titanică să fii mama nu a unuia sau a doi copii, ci a cinci, şase, uneori chiar şi mai mulţi, să le oferi aceeaşi atenţie, aceeaşi căldură sufletească şi să le fii alături în fiecare moment al vieţii lor. Pentru mine, este esenţial ca un copil să aiba alături părinţii, iar pentru copiii fără această grijă, mama socială este una dintre puţinele şanse la o copilărie fericită." „Bineînţeles că am o slabiciune pentru cei care arată că au calităţi de sportivi şi încerc să îi ajut atât material, cât şi cu sfaturi şi îndrumări", mai adaugă acesta. Pentru Gigă Popescu voluntariatul înseamnă orice mod în care poţi fi de ajutor celor care au nevoie. Un exemplu ar fi evenimentul caritabil „Seara Campionilor", care a pornit dintr-o initiaţivă personală. Împreună cu partenerii lui, a reuşit să doneze, până în prezent, peste două milioane de euro.

Meseria de mamă socială şi sporul de iubire necondiţionată

„Profesia de mama este nobilă, dacă o faci cu vocaţie, cu dragoste pentru copii. În prezent, mentalitatea oamenilor s-a mai schimbat. Cei din jur ne apreciază şi chiar ne felicită pentru ceea ce facem noi, mamele". Acestea sunt cuvintele mamelor Angela (din Bucureşti), care este la început de carieră, şi Teo şi Ioana (din Cisnădie), care au experienţa creşterii mai multor generaţii de copii.

Ce riscuri vedeţi în această meserie?

Mama Ioana: Sincer, când am început să lucrez în SOS mi-am zis că încerc acest lucru pentru vreo cinci ani, dar, lucrând cu copiii şi încercând să o fac din ce în ce mai bine, mi-am dat seama că este nevoie de multă implicare, ataşament, înţelegere şi, mai ales, de iubire. La aceste lucruri nu se mai poate renunţa uşor, iar ca să ai o satisfacţie şi să vezi rezultatul muncii tale, trebuie răbdare şi continuitate.

Mama Angela: Provocarea de a fi mai bună şi bucuria că suntem împreună, eu şi copiii, indiferent de problemele zilnice.

Mama Ioana: Provocările sunt zilnice şi diferă de la caz la caz. Satisfacţiile cele mai mari sunt acelea ale oricărei mame: dragostea copiilor, zâmbetul şi afecţiunea lor şi, bineînţeles, realizările lor.

Mama Teo: Odată plecaţi din centrul de plasament, copiii ajunşi tineri ştiu să aleagă ce e mai bun pentru ei.

Chiar dacă s-au desprins de mamele lor sociale, se interesează ce fac şi cum se simt acestea şi îşi împart în continuare bucuriile cu ele. Oricare dintre ele ar alege aceeaşi profesie pentru că „este de ajuns să priveşti copiii pe care i-ai avut sau îi mai ai în grjia, să vezi cum zboară fiecare la locul lui. Unii au devenit părinti, alţii se pregătesc de căsătorie, altul se luptă să intre la liceu, iar cei mai mici visează că vor reuşi cel mai bine".

Citeşte mai multe în Revista Cariere.