Copiii dezavantajaţi din România au o nouă şansă: Mamele sociale

Dacă nu au părinţi biologici care să aibă grijă de ei sau dacă familiile lor nu îşi permit să îi crească, atunci primesc ajutor din partea unei asociaţii caritabile: organizaţia angajează mame pentru copiii români aflaţi în dificultate.

Copiii defavorizaţi pot primi mame sociale

Imaginea 1/1

SOS Satele Copiilor România angajează mame sociale pentru copii dezavantajaţi social din Bucureşti, Cisnădie (judeţul Sibiu) şi Hemeiuş (judeţul Bacău).

Mama socială are vârsta cuprinsă între 25 şi 48 ani, are studiile liceale terminate şi este disponibilă să locuiască şi să lucreze într-o casă familială din Satele SOS. Ea este pregătită să se dedice pe termen lung, cu răbdare şi atenţie, creşterii a 5-7 copii dezavantajaţi până când aceştia devin independenţi sau se pot întoarce la familia biologică.

Persoanele selectate îşi vor însuşi cunoştinţele necesare profesiei de părinte social în cadrul programului de formare "Şcoala Mamei” cu o durată cuprinsă între 9 şi 21 de luni. La finalul acestui program, ale cărui costuri sunt suportate de către organizaţie, candidatele vor prelua responsabilitatea unei familii SOS.

"Menirea mea este să am grijă de copii. Satisfacţia că sunt acolo pentru cineva care are nevoie de mine este o împlinire a sufletului. Aş aplica din nou la acest post pentru că, în momentul în care am ales să fac asta, am avut cea mai puternică motivaţie şi pentru că, a fi mamă socială este mai mult decât o profesie, este bucuria de a avea o familie unită şi a te hrăni cu zâmbetele unor copii care au nevoie de tine”, a spus Teodora Gheorghe, mamă socială în cadrul SOS Satele Copiilor Bucureşti.

Recunoaşterea profesiei de părinte social şi introducerea acesteia în Clasificarea Ocupaţiilor din România (COR) a avut loc în anul 2005 la iniţiativa Asociaţiei SOS Satele Copiilor România.


Citeşte mai multe pe Realitatea.net

În zori...

Înainte de Crăciun, când mă străduiam să-i mai potolesc pe copii căci făceau mare zarvă le-am zis: “Ia să văd cine face povestea de Crăciun cea mai frumoasă?” Şi Robert, pentru a nu ştiu câta oară, m-a uimit. Sunt sigură că-şi doreşte din toată inima ca toţi copiii să aibă o casă şi un Crăciun fericit.

Iată povestea pe care a scris-o Robert:

“Era o zi frumoasă de toamnă. Dintr-un sătuc măricel se auzeau copiii râzând, aşteptând cu nerăbdare venirea iernii.

Mămicile scoteau din dulapuri hăinuţe groase şi bocanci, ca iarna să nu-i ia pe furiş şi copiii să nu fie pregătiţi.

Într-un loc cu multe frunze, în apropierea Satului, stătea un copil ghemuit plângând.

Mămica i-a dat o haină şi l-a luat la noi acasă. Mi-a spus multe despre el şi despre copiii care sunt în situaţia lui, fără mamă şi tată.

După ce l-am primit alături de noi în casă, i-am dat să mănânce şi să se îmbrace, am mers cu el la primărie să facem actele pentru a-l păstra.

Mama a semnat actele, a depus jurământ că îl va iubi şi că va avea grijă de el.

Copilul a spus şi el că vrea să rămână cu familia care l-a găsit.

A doua zi, băiatul s-a trezit într-un pat frumos, cu perne moi şi multe jucării, iar în cameră mirosea a cozonaci calzi.

Afară ningea lin, iar fulgii dansau la fereastra lui ca în basme.

Copilul a ieşit din cameră. Nu găsea pe nimeni. Era un pic speriat, până când a intrat în sufragerie şi toţi au strigat: "Crăciun fericit!"

A început să zâmbească împreună cu ceilalţi copii, bucurându-se de Crăciun.

A închis ochii şi şi-a pus o dorinţă: "Până-n ziua aceasta, n-am mai trăit o clipă mai frumoasă! Mi-aş dori să nu dispară niciodată.”

Sunt sigur că Mama Teo va avea grijă să-i îndeplinească dorinţa în fiecare zi.”

Cu drag,
Mama Teo
Satul SOS Bucureşti