În zori...

Înainte de Crăciun, când mă străduiam să-i mai potolesc pe copii căci făceau mare zarvă le-am zis: “Ia să văd cine face povestea de Crăciun cea mai frumoasă?” Şi Robert, pentru a nu ştiu câta oară, m-a uimit. Sunt sigură că-şi doreşte din toată inima ca toţi copiii să aibă o casă şi un Crăciun fericit.

Iată povestea pe care a scris-o Robert:

“Era o zi frumoasă de toamnă. Dintr-un sătuc măricel se auzeau copiii râzând, aşteptând cu nerăbdare venirea iernii.

Mămicile scoteau din dulapuri hăinuţe groase şi bocanci, ca iarna să nu-i ia pe furiş şi copiii să nu fie pregătiţi.

Într-un loc cu multe frunze, în apropierea Satului, stătea un copil ghemuit plângând.

Mămica i-a dat o haină şi l-a luat la noi acasă. Mi-a spus multe despre el şi despre copiii care sunt în situaţia lui, fără mamă şi tată.

După ce l-am primit alături de noi în casă, i-am dat să mănânce şi să se îmbrace, am mers cu el la primărie să facem actele pentru a-l păstra.

Mama a semnat actele, a depus jurământ că îl va iubi şi că va avea grijă de el.

Copilul a spus şi el că vrea să rămână cu familia care l-a găsit.

A doua zi, băiatul s-a trezit într-un pat frumos, cu perne moi şi multe jucării, iar în cameră mirosea a cozonaci calzi.

Afară ningea lin, iar fulgii dansau la fereastra lui ca în basme.

Copilul a ieşit din cameră. Nu găsea pe nimeni. Era un pic speriat, până când a intrat în sufragerie şi toţi au strigat: "Crăciun fericit!"

A început să zâmbească împreună cu ceilalţi copii, bucurându-se de Crăciun.

A închis ochii şi şi-a pus o dorinţă: "Până-n ziua aceasta, n-am mai trăit o clipă mai frumoasă! Mi-aş dori să nu dispară niciodată.”

Sunt sigur că Mama Teo va avea grijă să-i îndeplinească dorinţa în fiecare zi.”

Cu drag,
Mama Teo
Satul SOS Bucureşti