Mame de suflet pentru copii abandonaţi

A fi mamă pentru copiii fără mamă: iată o alegere plină de curaj. Dar cum se descurcă oare femeile care au făcut acest pas? Vom afla în cele ce urmează.

Ce le uneşte pe Valeria, mamă socială, şi pe Emilia, asistent maternal? Iubirea pentru copii, ai spune.

De fapt, ele sunt dovada vie că zicala „Ai grijă ce-ţi doreşti, că ţi s-ar putea întâmpla!” este adevărată. Valeria şi-a dorit un copil şi a avut zece, iar Emilia s-a redescoperit în ochii unui bebeluş.

10 copii odată

Ani buni, Valeria s-a rugat să aibă un copil. Pe atunci, era căsătorită şi locuia în Panciu, judeţul Vrancea. Pierderea soţului a stins însă şi ultima speranţă. Totul s-a schimbat când a aflat că Organizaţia SOS Satele Copiilor caută mame sociale.

„Erau 46 de candidate la interviu. Nu credeam că voi avea vreo şansă”, spune ea. Totuşi, a fost aleasă şi s-a mutat trei luni într-o casă a organizaţiei, din Cisnădie. Proba de foc o aştepta însă la Bucureşti. O mămică socială se îmbolnăvise şi a trebuit să-i ţină locul într-o casă cu şase copii.

„Atunci am ştiut că asta-mi doresc şi pot face, mărturiseşte Valeria. Apoi, după ce am primit la rândul meu o casă, care s-a umplut cu zece copii, am ştiut că pentru fiecare rugăciune, Domnul mi-a dat câte un suflet în grijă.”

"Iubirea copiilor este nepreţuită!"

De 14 ani, Valeria locuieşte la SOS Satul Copiilor din Bucureşti. Celor zece copii le-a dat educaţie, alinare, iubire, înţelegere.

„A fost greu, dar şi foarte frumos, spune acum privind în urmă. Dar iubirea pe care o primeşti înapoi este nepreţuită. Îmi amintesc de zilele când se îmbolnăveau. Mergeam la doctor cu unul în spate, altul în braţe, cu un băieţel de o mână şi cu o fetiţă de cealaltă. În casă, mereu fierbea ceva pe aragaz, maşina de spălat era mereu în funcţiune. Niciun obiect casnic nu rezista mai mult de un an.”

Pregătirea pentru viaţă

Astăzi, Valeria are mulţumirea că a crescut copii buni. Fata cea mare a terminat facultatea şi se va mărita în curând, două fete muncesc în străinătate, iar alţi trei copii şi-au făcut un rost în Bucureşti. Doar patru i-au mai rămas în casă.

Înainte să intre la liceu, ei se vor muta în comunitatea de tineri. Pentru acest pas, Valeria i-a învăţat să gătească şi să fie cumpătaţi. Peste patru ani, şi ea va ieşi la pensie şi se va întoarce la Panciu.

„Voi păstra legătura cu copiii. Ei ştiu unde mă voi întoarce. Orice ar fi, eu rămân mama lor.”

Citeşte mai multe în Click pentru femei.