De-a lungul celor 20 de ani de activitate, SOS Satele Copiilor România a oferit sprijin copiilor aflaţi în dificultate. Anual, organizaţia desfăşoară campania „Fii mamă socială!” prin intermediul căreia recrutează mame sociale pentru cele trei Sate SOS aflate în Bucureşti, Cisnădie (judeţul Sibiu) şi Hemeiuş (judeţul Bacău).

joi, 22 iulie 2010

Vacanta in “Satul Copiilor”

A doua casa

O curte mare, cu gazon si flori, caini blanzi tolaniti in iarba, case in culori vesele, miros imbietor de bucatarie, liniste si vedere spre dealuri si paduri. Este o caracterizare modesta a complexului SOS Satele Copiilor Hemeius. Un loc in care au gasit iubire si ocrotire 20 de copii.



In cele 4 case din complex traiesc tot atatea familii care pot parea, la prima vedere, obisnuite. In fiecare casa, copiii locuiesc impreuna cu “fratii”, “mama” si “tanti”, un fel de matusa. Numai ca micutii nu sunt toti frati, mama este “sociala”, iar tanti, mana ei dreapta, un asistent social. “O parte dintre copii isi cunosc parintii, nu sunt toti orfani, ne-a dezvaluit Mara Matei, asistent manager. Merg in vizita la familie, sunt vizitati de aceasta. Noi incurajam pastrarea si chiar imbunatatirea relatiei cu parintii, fratii, unchii si matusile, cu orice ruda. Facem cercetari in toata tara pentru a da de urmele oricarei legaturi de sange.” Unii copii nu au insa pe nimeni pe lume.

Frati si “frati sociali”

Pasim incet pe veranda unei case si ne apropiem de usa intredeschisa. Vrem sa surprindem atmosfera sincera din living. Rasetele sparg tacerea. Sunt glasuri vesele, fara griji. Doar niste copii fericiti ar putea face aemenea zarva. Miroase a mancare fierband pe foc, a curatenie si a flori. Ca in orice casa cu mama harnica si gospodina. Pasim in living si ne oprim in usa bucatariei incapatoare. Copiii tac si ne privesc mirati. Incet, incet, limbile se dezleaga. Florina, Mihaela si Viorel sunt frati si seamana. Vasilica este fratele lor social. Sunt frumosi, bronzati si isteti. Au fost in tabara la mare si inca nu le-a trecut bucuria intalnirii cu plaja si apa. “Am inotat, ne-am plimbat si am mancat bunatati”, ne impartasesc in cor. Florina pare o adolescenta blonda din California. Ne spune ca i-a placut “mult Manastirea Sf. Elena, de la mare, cu o curte plina de flori si liniste, ca aici, acasa.” Cele mai frumoase amintiri le au tot de aici, din “satul” lor: Craciunul si Pastele “pentru ca se vopsesc ouale, se ia masa in familie si e ziua de nastere a... cainelui”, dupa cum spune Mihaela, spre veselia tuturor.



Pare familia ideala

In casa vecina, canapeaua din living este neincapatoare. Sapte copii, frati adevarati si sociali, asteapta pranzul si se uita la televizor. Diana, Dana, Ana-Maria, Maria, Florin, Marius si Gabriel nu par impresionati de musafiri. Au trecut multi pe aici, de la autoritati la oameni obisnuiti. Unii au promis multe si nu au facut nimic. Organizatia ar avea nevoie de sponsorizari, insa neincrederea pare a fi una dintre bolile cele mai grave ale societatii romanesti. Mama, Elena Stan, si Tanti, Tereza Horvat, zambesc mandre si ni-i prezinta. Cum sunt? Ca orice copil. Fac si bune, fac si boacane. In urma cu cateva zile, au venit acasa intr-un hal fara hal. Au descoperit o balta in apropierea casei, au inceput cu stropitul si au sfarsit balacindu-se ca in piscina. Mama si tanti au avut ceva de munca, dar acum se amuza de poveste. In rest, zilele decurg ca in familiile, atat de putine!, in care mama se ocupa, de dimineata pana seara, de copii. Micul dejun este chiar principala masa a zilei, urmeaza curatenia, pranzul, somnul de dupa, lectiile, joaca, cina. Cati dintre copiii din familia naturala au un asemenea noroc? Totul pare perfect de afara. Manuta uscata si calda care mi s-a strecurat in palma, pe nevazute, mi-a amintit insa de prima vizita la un orfelinat, cu multi ani in urma. Un copil pe care il vedeam pentru prima data m-a luat de mana si m-a privit in ochi. Astepta sa-i spun "Da, eu sunt mama ta si am venit sa te iau acasa."

Citeste articolul din Ziarul Desteptarea.

Un comentariu: