De-a lungul celor 20 de ani de activitate, SOS Satele Copiilor România a oferit sprijin copiilor aflaţi în dificultate. Anual, organizaţia desfăşoară campania „Fii mamă socială!” prin intermediul căreia recrutează mame sociale pentru cele trei Sate SOS aflate în Bucureşti, Cisnădie (judeţul Sibiu) şi Hemeiuş (judeţul Bacău).

luni, 5 iulie 2010

Cariere Online: În urma reducerii bugetelor CSR ale companiilor, eforturile SOS Satele Copiilor s-au dublat



Lucretia Moldoveanu conduce SOS Satele Copiilor de 15 ani, dupa ce, vreme de 8 ani, a detinut diferite pozitii tehnice in cadrul Electromagnetica. Curiozitatea de mama, dupa nasterea celor doi copii in 1991, a facut-o sa dea piept cu primele probleme sociale ale copiilor. Tot atunci a luat primul contact cu SOS. A avut parte de lucruri placute, dar odata cu criza, bugetele companiilor destinate CSR s-au redus, iar eforturile organizatiei s-au dublat.

Cariereonline: Timp de opt ani de zile ati lucrat in cadrul Electromagnetica? Cum ati luat contact cu organizatia SOS Satele Copiilor si ce anume v-a determinat sa lucrati in cadrul ONG-ului?

Lucretia Moldoveanu: Electromagnetica a fost primul meu loc de munca. Fiind studenta la Automatica, sectia Microprocesoare, am fost angajata intr-o sectie de 100 de femei care montau manual cablajele pentru centralele telefonice de la acea vreme. Intr-un an de zile am fost selectata si promovata ca tehnician intr-o sectie ce se ocupa de realizarea cablajelor multistrat cu ajutorul unor tehnologii avansate. Mi-am facut lucrarea de licenta, prezentand una dintre lucrarile mele proiectate la acea vreme. In aceasta sectie am lucrat ca inginer dupa finalizarea studiilor. Am lucrat de la 18 ani si am facut studiile in paralel. Din anul III de facultate m-am casatorit cu colegul meu de liceu, in anul IV am nascut primul meu baiat si toate aceastea mi-au adus satisfactie nemasurata. In 1991 am nascut cel de-al doilea baiat si de aceasta data am avut ocazia sa stau mai mult acasa, descoperind si experimentand ce insemna sa fii mama 24 de ore/zi. In aceasta perioada am aflat pentru prima data despre problemele sociale si mai ales despre copiii in dificultate. Tot atunci am aflat si despre SOS Satele Copiilor Romania, ce inaugurau doua sate SOS si mi s-a parut revolutionara ideea de mama substitutiva, casuta familiala, copii care isi regasesc copilaria si au o sansa reala la un viitor. M-am prezentat la un interviu pentru pozitia de secretara. Iar de aici am inceput o noua cariera care imi aduce zilnic provocari, dar si clipe de mandrie, de implinire profesionala si de reala motivatie.

Sunteti de 15 ani la conducerea SOS. Cu ce obstacole v-ati intalnit in tot acest timp?

Am fost secretara, apoi contabil, responsabil cu sponsorizarile externe si de 15 ani director executiv. Am avut sute de obstacole. Imi aduc aminte ca ne-am luptat pentru recuperarea TVA-ului chiar inainte de a aparea ordonanta de guvern si ne-am judecat cu administratiile financiare pentru scutirea de impozite pe cladiri si teren. Apoi am intalnit mii de probleme in momentul in care am inceput sa strangem bani in Romania. Am inceput cu 3.000 de euro si am ajuns la 900.000 de euro. Am dezvoltat 15 programe si 3 proiecte in 15 ani. Toate sunt acum functionale si deservesc peste 10.000 beneficiari anual. Pana in anul 2006 am operat fara departament de HR si deja aveam peste 100 angajati. Si acum imi aduc aminte ca o zi pe saptamana mi-o dedicam exclusiv problemelor de administrare si dezvoltare a resurselor umane. Am pornit de la standarde internationale de ingrijire si educatie ale copiilor si asta ne-a provocat imens caci erau revolutionare pentru acei ani de inceput (1995).

Care este cea mai placuta, dar cea mai neplacuta amintire pe care o aveti in SOS legata de oamenii cu care lucrati?

Nu ma pot decide la una singura: am avut imense satisfactii cand am reusit sa recrutam mame sociale care lucreaza si azi in organizatie si au deja doua generatii de copii pe care i-au crescut si educat. Mi-aduc aminte cu mare placere de colegii mei cu care am realizat in 1999 prima comunitate de tineri cu un concept revolutionar in 3 apartamente de bloc, nu pot sa nu ma mandresc cu asistentii nostri sociali cu care am realizat primul proiect de prevenire a separarii copilului de familie. Cea mai neplacuta amintire este legata de acei oameni care vad doar partea goala a paharului si nu sunt capabili sa se bucure de realizari; aceia care s-au obisnuit ca a reusi este normal si nu mai vad eforturile din spatele fiecareia.

Cum decurge un proces de recrutare si care sunt principalele aptitudini pe care viitorii angajati ar trebui sa le indeplineasca?

In organizatie avem o politica de recrutare conform careia orice pozitie vacanta este scoasa la concurs, se stabileste profilul si responsabilitatile jobului, se face o selectie riguroasa conform acestui profil, au loc cel putin doua interviuri si uneori si alte teste/teme/evaluari. Sunt implicati pe langa managerul de HR, superiorul ierarhic, uneori un psiholog, angajatorul si chiar un membru al Consiliului Director, daca pozitia este de top management. Dincolo de competentele specifice fiecarei pozitii, o serie de aptitudini sunt absolut necesare muncii la SOS Satele Copiilor Romania: respectul pentru drepturile copiilor, o comunicare foarte buna, un rol de model pentru copii si tineri, loialitate, invatare continua, valori comune cu cele ale organizatiei (curaj, incredere, angajament, credibilitate).

In ce fel a influentat actuala situatie economica angajatii? Criza a afectat si calitatea oamenilor care vin la interviu?

Activitatea de recrutare a organizatiei a fost influentata pozitiv de criza economica in sensul ca se gasesc mult mai usor candidati pe pozitiile recrutate. Pe de alta parte, este mai mica tentatia de a pleca in mediul de afaceri sau in alte tari.

Companiile si-au redus cheltuielile si bugetele destinate CSR-ului. Cat de afectata este organizatia din aceasta cauza? In ce mod se implica companiile in prezent?

Da, este adevarat, insa sunt multiple cai de a ajuta: uneori consultanta, voluntariatul, donatiile in produse sunt inca posibile pentru multe companii. Iar organizatiile au inteles ca pentru copii nu exista criza: ei au in continuare nevoie de hrana, de educatie si de ingrijire. SOS Satele Copiilor Romania a strans cu 30% mai multi bani in 2009 decat in 2008, dar eforturile au fost duble. Avem marele avantaj ca noi nu avem proiectele pe hartie, ci lucrurile sunt concrete si palpabile: casutele si copiii invatand si razand.

Cat de afectate sunt proiectele SOS din cauza acestor reduceri a bugetului de CSR?

Anul acesta suntem ingrijorati pentru ca am dezvoltat foarte mult programele noastre de prevenire a separarii copilului de familie si ne-am implicat in scoli pentru a schimba atitudinea copiilor, parintilor si cadrelor didactice fata de scoala. Este greu sa finantam 1.000 de copii, dar nu ne pierdem speranta. Am castigat de-a lungul timpului parteneri precum Vodafone, Basf, Volksbank, UnitedWay, Fundatia Soros, Unicredit, Provident, Nivea ce continua sa ne sprijine. Vom continua sa scriem proiecte, sa aratam ca ele sunt viabile pentru ca au in spate oameni cu inimi mari, cu credinta ca fiecare copil merita o sansa.

Citeşte interviul pe Cariere Online.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu