De-a lungul celor 20 de ani de activitate, SOS Satele Copiilor România a oferit sprijin copiilor aflaţi în dificultate. Anual, organizaţia desfăşoară campania „Fii mamă socială!” prin intermediul căreia recrutează mame sociale pentru cele trei Sate SOS aflate în Bucureşti, Cisnădie (judeţul Sibiu) şi Hemeiuş (judeţul Bacău).

luni, 7 iunie 2010

Evenimentul Zilei: „Mamă de împrumut”, job la mare căutare pe timp de criză

Doar anul trecut, numărul româncelor care au aplicat la SOS Satele Copiilor pentru a avea grijă de copiii rămaşi fără sprijin din partea familiei naturale s-a triplat, faţă de 2008.

Mama socială găteşte, are grijă de casă şi creşte până la şapte copii rămaşi fără protecţia părinţilor naturali. „Îi ia sub aripa ei” şi le ghidează paşii până împlinesc 14 ani şi sunt capabili să se descurce singuri. Asta, după ce a urmat „cursuri de mamă” timp de doi ani.

Pe scurt, meseria de mamă socială nu e doar un job de opt ore pe zi, ci unul de şase zile din şapte, uneori şi mai mult, când dorul de cei mici e mai puternic decât dorul de casă. Aşa că, cele mai multe femei care au îmbrăţişat această meserie spun că ea „nu e pentru oricine”.

Totuşi, reprezentanţii SOS Satele Copiilor - care coordonează acest program de aproape 11 ani -, spun că, în 2009, peste 250 de românce au vrut să devină mame sociale, de trei ori mai multe decât în 2008. Motivul: o puternică mediatizare, completată de efectele crizei economice.


EXPERIENŢA „BATE” TEORIA

„Îi cresc aşa cum i-am crescut pe copiii mei”




Mariana Dobre, sau doamna Mariana, cum îi spun copiii ei din Satul SOS din Capitală, are 54 de ani şi a plecat de cinci ani din Băicoi, Prahova, pentru a deveni mamă socială. Sau „îngrijitoare de copii” - aşa cum a auzit prima dată denumirea viitoarei ei „meserii”. Îi murise soţul de puţin timp, nu mai avea rude în apropiere, iar cei doi copii biologici erau stabiliţi în Bucureşti. Aşa a aflat despre şansa care „a scos-o din singurătate”, spune ea.


„Îmi fac griji exact ca o mamă naturală”


Asta pentru că, spune ea, a realizat, la „Şcoala Mamei”, că a aplicat cu propriii copii, fără să fie instruită, o mare parte dintre regulile cuprinse în „teoria ce ar trebui să te facă un părinte mai bun”.

„La fel de mamă” este şi acum, la 54 de ani, când îi creşte pe cei patru micuţi aflaţi departe de familiile lor. „Îmi fac griji exact ca o mamă naturală şi trebuie să investesc toate sentimentele materne. Investesc dragoste pentru ei, îi duc la plimbare, la cumpărături, gătim şi facem curăţenie împreună”, explică doamna Mariana ce înseamnă pentru ea să fie „mamă socială”.



„Nu e o meserie pentru oricine, e nevoie de multă implicare, de răbdare. De aceea, selecţia e una foarte atentă. De aceea avem şi cursurile obligatorii, de doi ani, înainte. (...) Noi avem nevoie de persoane care să stea aici cel puţin 10-15 ani, ca să nu afectăm şi mai mult copiii. Iar pentru cele care ies la pensie de la noi avem inclusiv o formă de pensie privată, pe lângă pachetul de care beneficiază cât sunt angajate la noi: cazare, masă, transport şi salariu”, explică avantajele şi dificultăţile meseriei de „mamă de împrumut” directorul Satului SOS din Bucureşti, Alin Păun.


Citește articolul complet aici.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu