Proiectul SOS Satele Copiilor România, cu trei zone SOS în București, Cisnădie (județul Sibiu) și Hemeiuș (județul Bacău), are în vedere angajarea de mame sociale pentru copiii aflați în dificultate. Astfel, persoanele încadrate în proiect trebuie să aibă vârsta cuprinsă între 25 și 48 ani, să aibă studii medii finalizate și să fie dispuse să locuiască și să lucreze într-una dintre casele familiale. Mamele sociale vor trebui să se dedice pe termen lung creșterii a 5-7 copii până în momentul în care aceștia se vor putea întoarce în familiile biologice.
Printre avantajele oferite de acest loc de muncă se numără stabilitatea și posibilitatea de a construi o carieră într-o profesie recunoscută oficial. Stagiul de formare "Școala
Mamei" are o durată cuprinsă între 9 și 21 de luni, costurile de școlarizare fiind suportate de către organizație. Din 1992 și până în prezent, organizația a instruit 64 de mame, 26 dintre ele profesând și la ora actuală.
În urma studiilor efectuate, s-a constatat că în România 50.000 de copii au o situație socială precară, 70.000 sunt lipsii de îngrijire părintească, iar 25.000 sunt lăsați în grija rudelor. În acest moment, 219 copii sunt încadrați în programul Satele SOS. Persoanele interesate pot trimite un CV însoțit de o scrisoare de motivație care să conțină răspunsul la întrebarea "De ce dorești să fii mamă socială?" pe e-mail claudia.stefanescu@sos-satelecopiilor.ro.
Articol apărut în România Liberă.
duminică, 13 decembrie 2009
marți, 8 decembrie 2009
O mamă socială îngrijeşte șapte suflete
MENIRE. Şi-a lăsat meseria de asistentă medicală şi s-a dedicat copiilor năpăstuiţi de soartă
De cinci ani creşte copii abandonaţi. Le oferă dragoste şi sprijin. Angela (41 ani), o fostă asistentă medicală, este mamă socială la SOS Satele Copiilor şi, în prezent, îngrijeşte şapte suflete, însă, de-a lungul timpului, alte 12 au beneficiat de căldura şi iubirea ei.
Plânşi, desculţi, raşi în cap din pricina păduchilor şi cu hainele rupte. Aşa au ajuns, în martie, patru fraţi la fundaţia SOS Satele Copiilor. Din motive numai de ea ştiute, mama lor nu i-a mai putut întreţine. Aici au găsit-o pe Marinela, care mai îngrijea de încă trei copii. Acum, ea este „campioana” organizaţiei: mama cu cei mai mulţi copii.
Îi învaţă să-şi iubească părinţii
„Principalul meu obiectiv este ca aceşti copii să-şi iubească în continuare părinţii biologici. Avem un buget lunar de 2.800 de lei, pe care îl administrez cu mare grijă. Pe fiul meu, Mircea, în vârstă de 11 ani, îl cresc împreună cu ei”, ne-a explicat Marinela.
Citeşte mai multe în Ring.
De cinci ani creşte copii abandonaţi. Le oferă dragoste şi sprijin. Angela (41 ani), o fostă asistentă medicală, este mamă socială la SOS Satele Copiilor şi, în prezent, îngrijeşte şapte suflete, însă, de-a lungul timpului, alte 12 au beneficiat de căldura şi iubirea ei.
Plânşi, desculţi, raşi în cap din pricina păduchilor şi cu hainele rupte. Aşa au ajuns, în martie, patru fraţi la fundaţia SOS Satele Copiilor. Din motive numai de ea ştiute, mama lor nu i-a mai putut întreţine. Aici au găsit-o pe Marinela, care mai îngrijea de încă trei copii. Acum, ea este „campioana” organizaţiei: mama cu cei mai mulţi copii.
Îi învaţă să-şi iubească părinţii
„Principalul meu obiectiv este ca aceşti copii să-şi iubească în continuare părinţii biologici. Avem un buget lunar de 2.800 de lei, pe care îl administrez cu mare grijă. Pe fiul meu, Mircea, în vârstă de 11 ani, îl cresc împreună cu ei”, ne-a explicat Marinela.
Citeşte mai multe în Ring.
luni, 7 decembrie 2009
Mame de profesie
Zeci de femei din România şi-au pus viaţa în slujba copiilor abandonaţi sau a celor care s-au obişnuit cu greutăţile vieţii de la vârste fragede. Pentru Angela Chirca şi Lucia Minea, Crăciunul va fi bogat în acest an. Cele două doamne vor petrece Sărbătorile în mijlocul celor 12 copii pe care i-au crescut până acum.
Angela Chircă are 41 de ani şi opt copii de crescut. Cu toate că doar unul dintre ei este fiul ei natural, din gesturile şi vorbele femeii vezi cu greu această diferenţă. Mă conduce dintr-o cameră într-alta a casei. În sufragerie, băieţii se joacă la calculator, iar fetele mai mari se uită la televizor, aşezate cuminţi pe o canapea.
O domnişoară mă măsoară din cap până în picioare. „Ea e Oana şi într-o lună împlineşte vârsta la care se face buletinul", îmi explică doamna Angela, aşa cum o strigă şi copiii. În prima cameră dorm cele mai mici, surorile Ana (7 ani) şi Larisa Dascălu (4 ani) împreună cu Miruna Cîrţînă (9 ani).
„În cea de-a doua dorm băieţii: Cosmin Dascălu (12 ani), Adi Cîrţînă (13 ani) şi Mircea, fiul meu", îmi explică femeia. Mai departe, ultima cameră e ocupată de domnişoare: Mihaela Dascălu (16 ani), şi Oana Dancu (14 ani), sora lui Sergiu - un copil pe care l-a crescut tot doamna Angela şi care acum a plecat în comunitatea de tineri a organizaţiei SOS Satele Copiilor.
Drumul de la tăcere la copilărie
Larisa, o mogâldeaţă cu două moaţe, se ţine în tot acest timp de şotii: sare pe călcâie, se transformă în roboţel, dar nu o pierde din ochi pe Angela. Imediat ce descoperă rujul şi parfumul surorii sale mai mari, cei din casă devin inexistenţi.
„Larisa şi fraţii ei au fost aduşi aici de la un centru de plasament. Când au intrat în casă s-au dus direct în camera lor, şi-au închis uşa şi nu au mai ieşit de acolo. Am intrat la ei să văd ce fac şi i-am văzut pe toţi aşezaţi pe pat. Aproape că nu mişcau. Mi-au zis că nu au voie să se joace că vine «doamna» şi-i ceartă", povesteşte Angela.
„Ana şi Larisa aveau amândouă părul tăiat pe unde mai lung, pe unde mai scurt. Le-am tuns uniform şi de cum le-au dat câteva fire le-am făcut moaţe sau le-am prins agrafe. Sunt tare mândre de părul lor. Toată ziua se apucă de moaţe să vadă dacă le-a mai crescut puţin părul", povesteşte femeia.
„Îmi amintesc că le-am luat rochiţe şi, când le-au văzut, au început să le pupe şi să plângă de bucurie. Nu mai purtaseră până atunci", spune emoţionată femeia.
Citeşte mai multe în Adevărul.
Angela Chircă are 41 de ani şi opt copii de crescut. Cu toate că doar unul dintre ei este fiul ei natural, din gesturile şi vorbele femeii vezi cu greu această diferenţă. Mă conduce dintr-o cameră într-alta a casei. În sufragerie, băieţii se joacă la calculator, iar fetele mai mari se uită la televizor, aşezate cuminţi pe o canapea.
O domnişoară mă măsoară din cap până în picioare. „Ea e Oana şi într-o lună împlineşte vârsta la care se face buletinul", îmi explică doamna Angela, aşa cum o strigă şi copiii. În prima cameră dorm cele mai mici, surorile Ana (7 ani) şi Larisa Dascălu (4 ani) împreună cu Miruna Cîrţînă (9 ani).
„În cea de-a doua dorm băieţii: Cosmin Dascălu (12 ani), Adi Cîrţînă (13 ani) şi Mircea, fiul meu", îmi explică femeia. Mai departe, ultima cameră e ocupată de domnişoare: Mihaela Dascălu (16 ani), şi Oana Dancu (14 ani), sora lui Sergiu - un copil pe care l-a crescut tot doamna Angela şi care acum a plecat în comunitatea de tineri a organizaţiei SOS Satele Copiilor.
Drumul de la tăcere la copilărie
Larisa, o mogâldeaţă cu două moaţe, se ţine în tot acest timp de şotii: sare pe călcâie, se transformă în roboţel, dar nu o pierde din ochi pe Angela. Imediat ce descoperă rujul şi parfumul surorii sale mai mari, cei din casă devin inexistenţi.
„Larisa şi fraţii ei au fost aduşi aici de la un centru de plasament. Când au intrat în casă s-au dus direct în camera lor, şi-au închis uşa şi nu au mai ieşit de acolo. Am intrat la ei să văd ce fac şi i-am văzut pe toţi aşezaţi pe pat. Aproape că nu mişcau. Mi-au zis că nu au voie să se joace că vine «doamna» şi-i ceartă", povesteşte Angela.
„Ana şi Larisa aveau amândouă părul tăiat pe unde mai lung, pe unde mai scurt. Le-am tuns uniform şi de cum le-au dat câteva fire le-am făcut moaţe sau le-am prins agrafe. Sunt tare mândre de părul lor. Toată ziua se apucă de moaţe să vadă dacă le-a mai crescut puţin părul", povesteşte femeia.
„Îmi amintesc că le-am luat rochiţe şi, când le-au văzut, au început să le pupe şi să plângă de bucurie. Nu mai purtaseră până atunci", spune emoţionată femeia.
Citeşte mai multe în Adevărul.
vineri, 27 noiembrie 2009
Mama una este
Copiii din casele SOS Bucureşti au pregătit o surpriză pe cinste mămicilor care îi îngrijesc cu atâta grijă. Mânuţe harnice şi vesele au frământat cu multă dragoste coca pentru pâine. Unul aducea făina, un altul punea sarea şi pregătea drojdia. Fetiţele şi-au luat în serios rolul de bucătari şefi şi au coordonat echipa de mici asistenţi. Într-un final, după îndelungi emoţii, pâinea a ieşit din cuptor aurie, frumoasă, numai bună de mâncat.
Mămicile s-au întors de la cumpărături la fix. Cântând, copiii roşii în obraji întind cu mânuţele pâinea aburindă:
Mama coace pâine,
Soare în ferestre,
Soarele e unul,
Mama una este
Cântă-un greier din aripă,
Greieruş, nu ţârâi,
Mama s-a culcat o clipă
Şi o poţi trezi.
Greieraşul fără casă,
"Uite nu mai ţârâi, jur,
Dar nici frunza să nu cază,
De ce cade ea, zur, zur"
Ref:
Stea, stea, logostea,
Leagană fetiţa mea
Că io-s tare ocupată
Şi ea vrea mult legănată,
Stea, stea, logostea,
Leagană fetiţa mea
Leagană, lin şi mereu
Să credă c-o legăn eu
Stea, stea, legăna,
Leagăna fetiţa mea
Că io-s tare ocupată
Şi ea vrea mult leganată,
Stea, stea, logostea,
Leagană fetiţa mea.
Ascultă melodia aici.
Mămicile emoţionate, cu lacrimi în ochi le-au sorbit fiecare silabă şi i-au îmbraţişat, ca de obicei, cu toată dragostea.
Mămicile s-au întors de la cumpărături la fix. Cântând, copiii roşii în obraji întind cu mânuţele pâinea aburindă:
Mama coace pâine,
Soare în ferestre,
Soarele e unul,
Mama una este
Cântă-un greier din aripă,
Greieruş, nu ţârâi,
Mama s-a culcat o clipă
Şi o poţi trezi.
Greieraşul fără casă,
"Uite nu mai ţârâi, jur,
Dar nici frunza să nu cază,
De ce cade ea, zur, zur"
Ref:
Stea, stea, logostea,
Leagană fetiţa mea
Că io-s tare ocupată
Şi ea vrea mult legănată,
Stea, stea, logostea,
Leagană fetiţa mea
Leagană, lin şi mereu
Să credă c-o legăn eu
Stea, stea, legăna,
Leagăna fetiţa mea
Că io-s tare ocupată
Şi ea vrea mult leganată,
Stea, stea, logostea,
Leagană fetiţa mea.
Ascultă melodia aici.
Mămicile emoţionate, cu lacrimi în ochi le-au sorbit fiecare silabă şi i-au îmbraţişat, ca de obicei, cu toată dragostea.
joi, 26 noiembrie 2009
Dacă râzi...
Copiii din satul SOS Bucureşti se pregătesc pentru serbarea de iarnă. Căsuţele SOS sunt pline de bucurie şi voie bună. Copiii fredonează versurile Danielei Crăsnaru şi colorează cu zâmbetul lor orice urmă de tristeţe. Cântă şi tu alături de ei!
Dacă plângi vin trei pitici,
Din beteala de arnici,
La, la, la, la, la, la, la, la, la…
Şi te ceartă că nu vrei,
Să vorbeşti puţin cu ei,
La, la, la, la, la, la, la, la, la…
Şi te ciup dacă scânceşti,
În loc să asculţi poveşti,
La, la, la, la, la, la, la, la, la…
Dacă râzi vin şapte flori,
Care s-au trezit în zori,
La, la, la, la, la, la, la, la, la…
Care s-au trezit în zori,
De la tine-n ochişori
La, la, la, la, la, la, la, la, la…
Ascultă aici!
Vrei să zâmbeşti şi tu alături de copiii din casele SOS? Aplică acum la postul de mamă socială şi oferă acestor copii dragostea de care au atâta nevoie! Trimite un CV la adresa: Str. Nataţiei, nr. 66 B, sector 1, Bucureşti sau pe e-mail: claudia.stefanescu@sos-satelecopiilor.ro.
Intră şi mâine să vezi ce surpriză le pregătesc copiii mămicilor!
Dacă plângi vin trei pitici,
Din beteala de arnici,
La, la, la, la, la, la, la, la, la…
Şi te ceartă că nu vrei,
Să vorbeşti puţin cu ei,
La, la, la, la, la, la, la, la, la…
Şi te ciup dacă scânceşti,
În loc să asculţi poveşti,
La, la, la, la, la, la, la, la, la…
Dacă râzi vin şapte flori,
Care s-au trezit în zori,
La, la, la, la, la, la, la, la, la…
Care s-au trezit în zori,
De la tine-n ochişori
La, la, la, la, la, la, la, la, la…
Ascultă aici!
Vrei să zâmbeşti şi tu alături de copiii din casele SOS? Aplică acum la postul de mamă socială şi oferă acestor copii dragostea de care au atâta nevoie! Trimite un CV la adresa: Str. Nataţiei, nr. 66 B, sector 1, Bucureşti sau pe e-mail: claudia.stefanescu@sos-satelecopiilor.ro.
Intră şi mâine să vezi ce surpriză le pregătesc copiii mămicilor!
marți, 24 noiembrie 2009
Inge şi Mama Ioana, drumul către succes
Suntem mândri de copiii noştri SOS
Povestea fiecărui copil aflat în dificultate începe cam la fel … familie dezbinată, înglodată în datorii, copil abandonat în maternitate, părinţi alcoolici sau bolnavi, fără posibilitatea de a-şi creşte proprii copii. Sună trist şi, cu siguranţă, fiecare dintre noi trăim sentimente diferite atunci când aflăm istoricul copiilor SOS. Simţim furie, simţim milă, simţim teama de a nu reuşi să-i ajutăm să devină oameni de nădejde. Sentimentul care ne motivează şi ne rămăne în suflet este acela de mândrie. Suntem mândri de copiii noştri SOS. Copii care luptă cu toate forţele să răzbată, copii care ştiu să îşi facă prieteni, să iubească, să înveţe, să se joace şi, mai ales, copii care ştiu să râdă.
O lecţie de viaţă
Inge Bloos este o domnişoară minunată, cu ochi mari şi negri, păr cârlionţat, care locuieşte acum în SOS Comunitatea de Tineri 1 Sibiu. Este la vârsta adolescenţei şi o aşteaptă un viitor minunat, viitor pe care şi l-a pregătit prin multă muncă, ambiţie şi perseverenţă.
Şi-a dorit întotdeauna să fie o mare dansatoare şi o mare actriţă. La împlinirea primului vis a contribuit şi mama socială. Mama Ioana s-a preocupat încă de când Inge era doar un copilaş pentru ca ea să beneficieze de tot suportul şi sprijinul de care avea nevoie: a înscris-o la un club de dans, i-a cusut rochiţele potrivite, a însoţit-o la antrenamente şi nu a lipsit niciodată dintre susţinători, atunci când Inge se afla pe ringul de dans, în competiţii, încărcată cu mari emoţii.
Dansul - un hobby practicat cu mare pasiune
Zilnic, Inge îşi petrece 2-3 ore la antrenamente sau merge în cantonamente. A participat şi la concursuri, însă, pentru a se afirma la competiţii de renume, Inge are nevoie de foarte multă susţinere financiară, susţinere pe care nu i-o putem asigura în totalitate: taxe antrenamente, taxe de federaţie, costuri cantonamente, costume pentru competiţii etc.
Anul şcolar înseamnă pentru Inge doar două cuvinte: muncă şi învăţătură….dar merită!
“Balul Sibian” a avut o regină
Una dintre marile ei realizări şi împliniri a fost atunci când a plutit pe ringul de dans alături de partenerul ei, în faţa marilor sportivi Gică Hagi şi Gică Popescu.
Fotografia sufletului
De curând, Mama Ioana a însoţit-o pe Inge la Bucureşti la filmarea unei emisiuni TV în care aceasta dansa salsa şi vals împreună cu partenerul său.
Deşi avea un aparat foto în mâini încă de la primul dans, Mama Ioana nu a reuşit să facă nicio fotografie. Vă întrebaţi de ce? Pentru că ochii ei erau aţintiţi asupra minunăţiei de fată pe care a crescut-o. Îi număra paşii, îi urmărea fiecare onduleu al volanelor şi fiecare gest al mâinii.
Şi, dacă asta nu este dragoste de mamă, atunci nu ştiu, zău, ce altceva este!
Povestea fiecărui copil aflat în dificultate începe cam la fel … familie dezbinată, înglodată în datorii, copil abandonat în maternitate, părinţi alcoolici sau bolnavi, fără posibilitatea de a-şi creşte proprii copii. Sună trist şi, cu siguranţă, fiecare dintre noi trăim sentimente diferite atunci când aflăm istoricul copiilor SOS. Simţim furie, simţim milă, simţim teama de a nu reuşi să-i ajutăm să devină oameni de nădejde. Sentimentul care ne motivează şi ne rămăne în suflet este acela de mândrie. Suntem mândri de copiii noştri SOS. Copii care luptă cu toate forţele să răzbată, copii care ştiu să îşi facă prieteni, să iubească, să înveţe, să se joace şi, mai ales, copii care ştiu să râdă.
O lecţie de viaţă
Inge Bloos este o domnişoară minunată, cu ochi mari şi negri, păr cârlionţat, care locuieşte acum în SOS Comunitatea de Tineri 1 Sibiu. Este la vârsta adolescenţei şi o aşteaptă un viitor minunat, viitor pe care şi l-a pregătit prin multă muncă, ambiţie şi perseverenţă.
Şi-a dorit întotdeauna să fie o mare dansatoare şi o mare actriţă. La împlinirea primului vis a contribuit şi mama socială. Mama Ioana s-a preocupat încă de când Inge era doar un copilaş pentru ca ea să beneficieze de tot suportul şi sprijinul de care avea nevoie: a înscris-o la un club de dans, i-a cusut rochiţele potrivite, a însoţit-o la antrenamente şi nu a lipsit niciodată dintre susţinători, atunci când Inge se afla pe ringul de dans, în competiţii, încărcată cu mari emoţii.
Dansul - un hobby practicat cu mare pasiune
Zilnic, Inge îşi petrece 2-3 ore la antrenamente sau merge în cantonamente. A participat şi la concursuri, însă, pentru a se afirma la competiţii de renume, Inge are nevoie de foarte multă susţinere financiară, susţinere pe care nu i-o putem asigura în totalitate: taxe antrenamente, taxe de federaţie, costuri cantonamente, costume pentru competiţii etc.
Anul şcolar înseamnă pentru Inge doar două cuvinte: muncă şi învăţătură….dar merită!
“Balul Sibian” a avut o regină
Una dintre marile ei realizări şi împliniri a fost atunci când a plutit pe ringul de dans alături de partenerul ei, în faţa marilor sportivi Gică Hagi şi Gică Popescu.
Fotografia sufletului
De curând, Mama Ioana a însoţit-o pe Inge la Bucureşti la filmarea unei emisiuni TV în care aceasta dansa salsa şi vals împreună cu partenerul său.
Deşi avea un aparat foto în mâini încă de la primul dans, Mama Ioana nu a reuşit să facă nicio fotografie. Vă întrebaţi de ce? Pentru că ochii ei erau aţintiţi asupra minunăţiei de fată pe care a crescut-o. Îi număra paşii, îi urmărea fiecare onduleu al volanelor şi fiecare gest al mâinii.
Şi, dacă asta nu este dragoste de mamă, atunci nu ştiu, zău, ce altceva este!
luni, 23 noiembrie 2009
Ziua bună se cunoaşte de dimineaţă
Mâine ne trezim cu matinalul B1TV. Începând cu ora 8:45, Alex Conovaru si Irene Pîrvu, moderatorii emisiunii “710”, le au ca invitate pe Mama Valeria şi pe Cristiana Ionescu, PR Manager SOS Satele Copiilor.
Urmăreşte emisiunea şi află mai multe despre meseria de mamă socială!
Urmăreşte emisiunea şi află mai multe despre meseria de mamă socială!
vineri, 20 noiembrie 2009
SOS cu glas de copil
Căutăm mame sociale. Asta anunţă de câţiva ani încoace reprezentanţii proiectului SOS Satele Copiilor din România. Este vorba despre trei complexe din ţară, situate în Bucureşti, Sibiu şi Bacau, unde sunt găzduiţi zeci de copii care nu pot fi întreţinuţi de familiile naturale.
Banii pentru creşterea şi educarea lor vin în parte de la statul român - subvenţii anuale şi alocaţii de plasament -, în parte de la fundaţia-mamă din Austria, iar restul de la diverşi sponsori. Mamă socială poate deveni orice femeie care are între 25 şi 48 de ani şi care vrea să aibă grijă zilnic de 4, 5, 6 sau 7 copii.
Claudiu Berbece, reporter Realitatea FM, a vizitat săptămâna aceasta, pe 17 noiembrie, complexul "Satele copiilor" din Capitală.
Ascultă reportajul aici.
Banii pentru creşterea şi educarea lor vin în parte de la statul român - subvenţii anuale şi alocaţii de plasament -, în parte de la fundaţia-mamă din Austria, iar restul de la diverşi sponsori. Mamă socială poate deveni orice femeie care are între 25 şi 48 de ani şi care vrea să aibă grijă zilnic de 4, 5, 6 sau 7 copii.
Claudiu Berbece, reporter Realitatea FM, a vizitat săptămâna aceasta, pe 17 noiembrie, complexul "Satele copiilor" din Capitală.
Ascultă reportajul aici.
joi, 19 noiembrie 2009
Frânturi de zâmbet din casele SOS
Dragii noştri, iată câteva fragmente din repotajul pe care l-a realizat Claudiu Berbece, reporter Realitatea Fm, în satul SOS:
Mama socială Valeria, care nu este tocmai de acord cu titulatura sa:
„Eu aş tăia din start mamă socială. Socialul nu are ce căuta acolo. Pe mine m-a durut măseaua când a durut-o pe Dorina. M-am bucurat pentru primul premiu pe care l-a luat Alina.”
Mama Valeria locuieşte în casa SOS alături de patru copii: surorile Alina (14 ani) şi Dorina (11 ani) şi fraţii Marian (13 ani) şi Andrei (11 ani).
Alin Păun, Directorul Satului SOS Bucureşti:
„Noi sprijinim copiii care nu pot fi îngrijiţi în familia naturală sau familia extinsă sau care nu pot fi adoptaţi. De cele mai multe ori copiii care sunt la noi în programe sunt copii care provin din fratrii şi atunci noi admitem tot grupul de fraţi şi surori odată pentru a respecta aceeaşi unitate familială. Sunt copii care, pentru moment, nu pot să fie îngrijiţi în familia naturală, dar, în timp, încercăm reluarea legăturii cu familia naturală şi întărirea acesteia.”
În încheiere, Mama Valeria ne încălzeşte sufletele aşa cum numai o mamă poate:
“Atunci când vine pe lume, copilul se naşte cu un îngeraş protector cu aripi pe care i le dă tatăl. Urmează ca mama să-l înveţe să zboare. Şi, dacă ar fi să rezumăm în două cuvinte, asta facem aici: îi învăţăm să zboare.”
Mama socială Valeria, care nu este tocmai de acord cu titulatura sa:
„Eu aş tăia din start mamă socială. Socialul nu are ce căuta acolo. Pe mine m-a durut măseaua când a durut-o pe Dorina. M-am bucurat pentru primul premiu pe care l-a luat Alina.”
Mama Valeria locuieşte în casa SOS alături de patru copii: surorile Alina (14 ani) şi Dorina (11 ani) şi fraţii Marian (13 ani) şi Andrei (11 ani).
Alin Păun, Directorul Satului SOS Bucureşti:
„Noi sprijinim copiii care nu pot fi îngrijiţi în familia naturală sau familia extinsă sau care nu pot fi adoptaţi. De cele mai multe ori copiii care sunt la noi în programe sunt copii care provin din fratrii şi atunci noi admitem tot grupul de fraţi şi surori odată pentru a respecta aceeaşi unitate familială. Sunt copii care, pentru moment, nu pot să fie îngrijiţi în familia naturală, dar, în timp, încercăm reluarea legăturii cu familia naturală şi întărirea acesteia.”
În încheiere, Mama Valeria ne încălzeşte sufletele aşa cum numai o mamă poate:
“Atunci când vine pe lume, copilul se naşte cu un îngeraş protector cu aripi pe care i le dă tatăl. Urmează ca mama să-l înveţe să zboare. Şi, dacă ar fi să rezumăm în două cuvinte, asta facem aici: îi învăţăm să zboare.”
miercuri, 18 noiembrie 2009
Ajutor pentru copii: se caută mame sociale
Asociaţia SOS Satele Copiilor caută să recruteze 10 mame sociale în 2009, care vor fi angajate să îngrijească copiii din casele SOS București, Cisnădie (Județul Sibiu) și Hemeiuș (județul Bacău).
Pentru a putea fi o mamă socială, trebuie să aveţi între 25 şi 48 de ani şi să fi terminat studiile liceale. De asemenea, dorinţa de a le ghida drumul în viaţă unor copii micuţi este mai mult decât necesară în acest proiect.
Persoanele alese vor locui într-o casă SOS împreună cu 5-7 copii ajunşi în dificultate. Ele vor avea grijă de ei şi le vor oferi sprijinul şi suportul necesar unei dezvoltări armonioase, până când aceştia devin tineri independenţi.
Citește mai multe în Libertatea.
Pentru a putea fi o mamă socială, trebuie să aveţi între 25 şi 48 de ani şi să fi terminat studiile liceale. De asemenea, dorinţa de a le ghida drumul în viaţă unor copii micuţi este mai mult decât necesară în acest proiect.
Persoanele alese vor locui într-o casă SOS împreună cu 5-7 copii ajunşi în dificultate. Ele vor avea grijă de ei şi le vor oferi sprijinul şi suportul necesar unei dezvoltări armonioase, până când aceştia devin tineri independenţi.
Citește mai multe în Libertatea.
marți, 17 noiembrie 2009
SOS: Au nevoie de mame
Copiii din casele Asociaţiei SOS Satele Copiilor România au nevoie de căldura şi siguranţa unei familii.
Mama socială are vârsta cuprinsă între 25 şi 48 ani, are studiile liceale terminate şi este disponibilă să locuiască şi să lucreze într-o casă familială din Bucureşti, Cisnădie, judeţul Sibiu şi Hemeiuş, judeţul Bacău.
Citește mai multe în Jurnalul Național.
Mama socială are vârsta cuprinsă între 25 şi 48 ani, are studiile liceale terminate şi este disponibilă să locuiască şi să lucreze într-o casă familială din Bucureşti, Cisnădie, judeţul Sibiu şi Hemeiuş, judeţul Bacău.
Citește mai multe în Jurnalul Național.
luni, 16 noiembrie 2009
Mama Angela: “Nu trebuie neapărat să ai copil ca să simţi!”
Singura diferenţă între Angela şi o mamă naturală este faptul că nu i-a născut ea pe cei opt copiii cărora li se dedică trup şi suflet.
Care sunt satisfacţiile mamei sociale?
Mama Angela: „Sunt o mamă mândră şi mulţumită de cum au ajuns copiii mei şi de drumul pe care l-au ales.”
Mama Lucica: “Eu am două case. Copiii de la SOS merg acasă la mine ca şi la casa lor, iar soţul şi copiii mei îi acceptă foarte bine.”
Nu este obositor?
Mama Lucica: “Este obositor, dar nicio altă meserie nu e lipsită de oboseală şi stres”
Cum se descurcă mama socială cu 5-6 copii în grijă?
Mama Angela: “Foarte multe femei se sperie. Cred că aici sunt singure. Femei care au lucrat în diferite domenii pot foarte bine face faţă şi pot ajuta foarte mult copiii de la noi.”
Mama Angela: “Trebuie să ştie că, de fapt, nu sunt singure. Nu vor veni la SOS şi primesc automat copii, casa şi, mai departe, descurcă-te! Lângă noi mai sunt şi alţi oameni, oameni bine pregătiţi care ne ajută. Începând cu managerul de caz, directorul de Sat, precum şi tante, psiholog, pedagog. Noi suntem o echipă.”
Mama Angela: “Suntem ca într-o familie, doar că aici ai oameni de specialitate care te ajută.”
Ce calităţi trebuie să aibă mama socială?
Mama Lucica: “În primul rând trebuie să fie mamă din punct de vedere moral, apoi totul se învaţă. Se fac multe cursuri la noi pentru a învăţa ce trebuie să faci.”
Mama Angela: „Chiar dacă nu sunt din Bucureşti, chiar daca au familie, chiar daca au copii, chiar daca nu au copii. Nu trebuie neapărat să ai copil ca să simţi”
Ce face mama socială în casele SOS?
Mama Angela: „Ca mamă socială faci exact ce faci şi acasă. Găteşti, speli, mergi la şcoală, mergi la medic, culci copiii... Avantajul este că aici eşti mult mai ajutată.”
Află mai multe despre profesia de mamă socială urmărind emisiunea “Celebri sau nu la Mihaela Tatu”.
Care sunt satisfacţiile mamei sociale?
Mama Angela: „Sunt o mamă mândră şi mulţumită de cum au ajuns copiii mei şi de drumul pe care l-au ales.”
Mama Lucica: “Eu am două case. Copiii de la SOS merg acasă la mine ca şi la casa lor, iar soţul şi copiii mei îi acceptă foarte bine.”
Nu este obositor?
Mama Lucica: “Este obositor, dar nicio altă meserie nu e lipsită de oboseală şi stres”
Cum se descurcă mama socială cu 5-6 copii în grijă?
Mama Angela: “Foarte multe femei se sperie. Cred că aici sunt singure. Femei care au lucrat în diferite domenii pot foarte bine face faţă şi pot ajuta foarte mult copiii de la noi.”
Mama Angela: “Trebuie să ştie că, de fapt, nu sunt singure. Nu vor veni la SOS şi primesc automat copii, casa şi, mai departe, descurcă-te! Lângă noi mai sunt şi alţi oameni, oameni bine pregătiţi care ne ajută. Începând cu managerul de caz, directorul de Sat, precum şi tante, psiholog, pedagog. Noi suntem o echipă.”
Mama Angela: “Suntem ca într-o familie, doar că aici ai oameni de specialitate care te ajută.”
Ce calităţi trebuie să aibă mama socială?
Mama Lucica: “În primul rând trebuie să fie mamă din punct de vedere moral, apoi totul se învaţă. Se fac multe cursuri la noi pentru a învăţa ce trebuie să faci.”
Mama Angela: „Chiar dacă nu sunt din Bucureşti, chiar daca au familie, chiar daca au copii, chiar daca nu au copii. Nu trebuie neapărat să ai copil ca să simţi”
Ce face mama socială în casele SOS?
Mama Angela: „Ca mamă socială faci exact ce faci şi acasă. Găteşti, speli, mergi la şcoală, mergi la medic, culci copiii... Avantajul este că aici eşti mult mai ajutată.”
Află mai multe despre profesia de mamă socială urmărind emisiunea “Celebri sau nu la Mihaela Tatu”.
vineri, 13 noiembrie 2009
Mamele sociale invitate la emisiunea Mihaelei Tatu
Mama Angela şi Mama Lucica ne-au dezvăluit câteva dintre experienţele pe care le-au trăit alături de copiii pe care îi au în grijă în cadrul familiei SOS.
Două femei curajoase şi cu inima deschisă, care au ales să fie mame sociale pentru că iubesc copiii şi au o capacitate de a dărui extraordinară, ne-au uimit prin sensibilitatea şi determinarea cu care vorbesc despre această meserie.
În cadrul emisiunii „Celebri sau nu la Mihaela Tatu”, Mama Angela a declarat:
„Ai ceva în tine care îţi rămâne. Ai ceva care de-a lungul timpului este aici (arată cu mâna spre inimă)...simţi.”
Urmăreşte emisiunea aici.
miercuri, 11 noiembrie 2009
Mama Lucica la Antena 2
Astăzi, Mama Lucica din Satul SOS Hemeiuş va participa la emisiunea „Celebri sau nu la Mihaela Tatu”. Cu această ocazie, ne va împărtăşi câteva dintre momentele pe care le-a trăit alături de copiii din familia SOS. Momente de bucurie, momente de cumpănă, momente de satisfacţie.
Mama socială: profesia de a gestiona emoţii şi trăiri alături de copiii aflaţi în dificultate.
Află mai multe despre această profesie astăzi de la ora 18:00, pe Antena 2. Poţi viziona emisiunea şi online la: www.antena2.tv
Mama socială: profesia de a gestiona emoţii şi trăiri alături de copiii aflaţi în dificultate.
Află mai multe despre această profesie astăzi de la ora 18:00, pe Antena 2. Poţi viziona emisiunea şi online la: www.antena2.tv
marți, 10 noiembrie 2009
Veselie în casa 4 din Satul SOS Hemeiuş
Mama Lucica Ichim, înconjurată, cu dragoste, de copii: în dreapta, Alexandra (13 ani), iar în stânga: Vlăduţ (7 ani), Zanica (10 ani) şi Vasilică (10 ani).
Mama socială Lucica se bucură de compania copiilor.
Mama socială Lucica se bucură de compania copiilor.
luni, 9 noiembrie 2009
Anunţ de recrutare
SOS Satele Copiilor România, care are în îngrijire 219 copii şi tineri, angajează mame sociale pentru Bucureşti, Cisnădie (Sibiu) şi Hemeiuş (Bacău). Candidatele trebuie să aibă între 25 şi 48 de ani, studii liceale şi disponibilitate să locuiască într-o casă din Satele SOS.
În plus, trebuie să fie pregătite să se dedice, pe termen lung, creşterii a cinci-şapte copii. Persoanele selectate în program vor urma, gratuit, cursuri de formare, iar apoi, când vor „intra în pâine”, vor beneficia de cazare şi masă gratis şi de un salariu fix.
Înscrierile se fac cu un CV şi o scrisoare de intenţie (în care viitoarele mame trebuie să răspundă la întrebarea „De ce vrei să fii mamă socială?”), trimise pe adresa Str. Nataţiei, nr. 66 B, sector 1, sau, pe e-mail, la claudia.stefanescu@sos-satelecopiilor.ro
vineri, 6 noiembrie 2009
Si chiar daca esti acum numai mama de imprumut, in timp, acel copil va fi totul
Comentariu cu privire la articolul "Mama sociala, job pe timp de criză", apărut pe 9 AM
"Sa fii cu adevarat mama inseamna sa-ti asumi responsabilitati deosebite. O mama este mai utila societatii decat multi din filozofii de pe la televizor. Nu vreau sa par cinic dar in realitate acesti copii vor trebui sa ne plateasca pensiile la batranete.
Vorbind din alte perspective lucrurile ar parea cam asa:
1. Din punct de vedere managerial un copil inseamna o investitie
2. Din punct de vedere financiar un copil inseamna un capital
3. Din punct de vedere economic un copil inseamna o speranta pentru viitor samd.
*Din punctul de vedere al unei mame copilul ei este totul.
Si chiar daca esti acum numai mama de imprumut in timp acel copil va fi totul.
Asa simt chiar daca natura mi-a permis sa fiu numai tata. "
joi, 5 noiembrie 2009
Mama sociala la Radio Romania Antena Satelor
Astazi, 5 noiembrie 2009, de la ora 18:00, in cadrul emisiunii Magazinul de vorbe de la Radio Romania Antena Satelor, Cristiana Ionescu – PR Manager SOS Satele Copiilor – va oferi mai multe informatii despre Campania Fii Mama Sociala.
Persoanele interesate sa devina mame sociale vor putea afla ce presupune aceasta profesie si ce bucurii ofera, dar si ce criterii ar trebui sa indeplineasca pentru a fi selectate.
De asemenea, tot in cadrul emisiunii, o mama sociala ne va povesti ce a determinat-o sa aleaga aceasta meserie si cum arata o zi din viata ei alaturi de cei 7 copii pe care ii are in grija.
marți, 4 august 2009
Prajitura cu multa dragoste
Mai e putin si vine ziua mamei. Am vrea sa-i facem cel mai frumos cadou. Dar, daca nu vom reusi? Ne susotim in camera sa nu ne auda. Fiecare are o gramada de idei.
Ce greu este sa iei o hotarare!
Pana acum era Flori cu noi si ea stia toteauna sa faca cadoul cel mai potrivit pentru mama. Acum e randul nostru.
Alexandru are o idée:
-Hai sa ii facem o prajitura cu visine, ca avem reteta si am vazut cum se face.
Toti am fost de acord.
Dimineata, cand a venit tanti Nela si mama era plecata la cumparaturi si noi ne-am pus pe treaba. Nicoleta a adunat visine si le-a scos samburii. Eu am separat albusurile de galbenusuri si Alexandru a frecat zaharul cu albusurile. Am bagat tava la cuptor si nu am plecat de acolo de teama sa nu pateasca ceva.
Degeaba ne spunea tanti Nela ca nu mai avem altceva ce sa facem decat sa ne incalzim langa cuptor, ca nu a fost chip sa plecam din bucatarie.
Si prin capul nostru treceau tot felul de idei:
-Daca nu o sa creasca, asa cum facea la mama?
-Daca se lipeste?
-Daca se arde?
-Daca nu o sa ii placa mamei?
Atunci Nicoleta a zis:
-Gata cu toate astea! Prajitura aceasta e facuta cu toata dragostea noastra, nu are cum sa nu iasa bine!
Da, avea dreptate…ne-am mai linistit.
Dupa 30 de minute, tanti Nela a scos prajitura!
Doamne! Ce frumoasa era! Crescuse si era plina de visine.
Precis o sa ii placa mamei! Ca si desenul cu pesti!
Robert Z
Ce greu este sa iei o hotarare!
Pana acum era Flori cu noi si ea stia toteauna sa faca cadoul cel mai potrivit pentru mama. Acum e randul nostru.
Alexandru are o idée:
-Hai sa ii facem o prajitura cu visine, ca avem reteta si am vazut cum se face.
Toti am fost de acord.
Dimineata, cand a venit tanti Nela si mama era plecata la cumparaturi si noi ne-am pus pe treaba. Nicoleta a adunat visine si le-a scos samburii. Eu am separat albusurile de galbenusuri si Alexandru a frecat zaharul cu albusurile. Am bagat tava la cuptor si nu am plecat de acolo de teama sa nu pateasca ceva.
Degeaba ne spunea tanti Nela ca nu mai avem altceva ce sa facem decat sa ne incalzim langa cuptor, ca nu a fost chip sa plecam din bucatarie.
Si prin capul nostru treceau tot felul de idei:
-Daca nu o sa creasca, asa cum facea la mama?
-Daca se lipeste?
-Daca se arde?
-Daca nu o sa ii placa mamei?
Atunci Nicoleta a zis:
-Gata cu toate astea! Prajitura aceasta e facuta cu toata dragostea noastra, nu are cum sa nu iasa bine!
Da, avea dreptate…ne-am mai linistit.
Dupa 30 de minute, tanti Nela a scos prajitura!
Doamne! Ce frumoasa era! Crescuse si era plina de visine.
Precis o sa ii placa mamei! Ca si desenul cu pesti!
Robert Z
SOS! Căutăm Femeia-Minune!
· Mulţi ar spune că a fi mamă socială este doar o altă profesie recunoscută oficial. Dar noi, la SOS Satele Copiilor, ştim că mama socială este femeia – minune.
· Zâmbeşte cu blândeţe, dar are puterea de a muta munţii din loc.
· Este responsabilă şi echilibrată, tolerantă şi dornică să înveţe împreună cu cei 5 până la 7 copii, cărora le oferă căldura şi siguranţa unei familii sociale.
Dacă te regăseşti în descrierea de mai sus, caută-ne. Copiii te aşteaptă!
Trimite-ne un CV la adresa: Str. Nataţiei, nr. 66 B, Sector 1, Bucureşti sau pe e-mail: claudia.stefanescu@sos-satelecopiilor.ro. Pentru întrebări ne găseşti la tel. 021-668.00.88
SOS Satele Copiilor România susţine respectarea drepturilor copiilor !
· Zâmbeşte cu blândeţe, dar are puterea de a muta munţii din loc.
· Este responsabilă şi echilibrată, tolerantă şi dornică să înveţe împreună cu cei 5 până la 7 copii, cărora le oferă căldura şi siguranţa unei familii sociale.
Dacă te regăseşti în descrierea de mai sus, caută-ne. Copiii te aşteaptă!
Trimite-ne un CV la adresa: Str. Nataţiei, nr. 66 B, Sector 1, Bucureşti sau pe e-mail: claudia.stefanescu@sos-satelecopiilor.ro. Pentru întrebări ne găseşti la tel. 021-668.00.88
SOS Satele Copiilor România susţine respectarea drepturilor copiilor !
vineri, 24 aprilie 2009
Mama socială: între sacrificiu şi împlinire
Carmen are 50 de ani şi este din Bucureşti. Este soţie şi mama unei fete de 26 de ani.
Timp de şapte ani, Carmen a îngrijit copiii din casele SOS în calitate de tantă. Astăzi ne vorbeşte despre experienţa ei din cadrul satului SOS din Bucureşti, despre bucuriile şi provocările profesiei de mamă socială şi totodată, ne împărtăşeşte câteva momente trăite alături de copii.
„Casa SOS – o şansă pentru copii
Menirea mea este să am grija de copii. Acesta este principalul motiv pentru care m-am angajat la SOS.
SOS este o şansă pentru copiii orfani şi pentru cei aflaţi în dificultate. O şansă de a fi bine îngrijiţi. O şansă de a avea o casă, de a mânca sănătos şi de a fi bine îmbrăcaţi. O şansă de a fi iubiţi.
Copiii sufereau mult după mamele lor, aveau nevoie de multă afecţiune. Eu îi iubeam mult, îi mângâiam şi le vorbeam cald. Încercam să gândesc ca ei, cu sufleţelul şi suferinţele lor. Aşa era mai uşor. Îi înţelegeam mai bine.
Întâlnirile periodice şi consilierea psihologică ne ajutau foarte mult. Aflam lucruri noi despre educaţia şi înţelegerea copiilor. Ceea ce învăţam aplicam chiar şi în familia mea, atunci când veneam acasă. Aşa am învăţat să mă pun în locul copiilor, să stau de partea cealaltă şi să privesc situaţia prin ochii lor.
Este important să ai experienţă anterioară cu copii, să înţelegi stările prin care trec în evoluţia lor şi să poţi folosi limbajul lor. Mă gândeam deseori prin ce am trecut cu fiica mea când era de vârsta lor şi asta mă ajuta foarte mult. Copiii din casă mă provocau mereu, iar eu trebuia să fiu la curent cu muzica lor şi cu noutăţile care apăreau. Ne înţelegeam foarte bine. De multe ori mă uimea generozitatea lor. Îşi ofereau jucăriile preferate în semn de recunoştiinţă şi dragoste.
Îmi plăcea să rămân singură cu copiii atunci când mamele sociale plecau în concediu. Era mai greu să fii mamă socială, dar mult mai frumos. Copiii îi spun „mamă”, iar ele îi iubesc şi îi tratează ca pe proprii copii.
Atmosfera în casele SOS
Copiii sunt de vârste diferite. Unii învaţă dimineaţa, alţii după-amiaza. Mama socială este permanent în mişcare. Trebuie să fie o bună gospodină şi să ştie să administreze eficient banii casei. E important, totodată, să ştie să asculte şi să gestioneze eventualele situaţii dificile care apar.
Copiii ieşeau la joacă împreună. Erau ca nişte fraţi. Se jucau şi cu copiii din celelalte case. Se uitau la televizor împreună, făceau lecţiile împreună, făceau prăjituri, o ajutau pe mama socială la treburile casei.
Mamele se înţelegeau bine între ele. Se ajutau şi se sprijineau reciproc. Erau credincioase, mergeau la biserică. De exemplu, în Săptămâna Mare, unii copii ţin post şi sunt nerăbdători să vopsească ouă şi să facă cozonaci.
Responsabilităţile şi grijile sunt mari, dar satisfacţiile pe măsură
Mamele sociale au grijă de tot. Stau cu copiii, îi ajută la lecţii, merg să le cumpere haine, merg cu ei la doctor. Îţi trebuie multă răbdare şi, mai ales, să ai capacitatea de a te adapta oricărei situaţii.
Mamele încercau să împace toţi copiii, să le ofere afecţiune în mod egal. Îmi amintesc cum stăteau pe canapea îngramădiţi în braţele mamei, iar ea îşi întindea braţele să-i cuprindă pe toţi.
Cea mai mare motivaţie a mamelor era afecţiunea copiilor. De 1 şi 8 martie copiii le pregăteau surprize împreună cu noi, tantele. Când le vedeau ochişorii veseli şi mânuţele întinse cu ghiocei şi mărţisoare, de cele mai multe ori, mamele plângeau de fericire.
Unul dintre copii a plecat odată să-şi cunoască mama adevărată, dar era atât de ataşat de mama socială încât s-a întors şi i-a spus: „tu eşti mama mea, nu ea!”
Deseori copiii păstrau legătura cu mamele sociale şi după ce părăseau casele SOS. Şi eu, la rândul meu, am câteva fete cu care încă vorbesc şi mă vizitează acasă. Acum sunt în clasa a XII-a şi îşi doresc să intre la facultate, vor să-şi croiască un viitor. Le privesc ca pe copiii mei. Le-am crescut de mici, iar acum sunt nişte domnişoare frumoase.
Multe dintre mamele din casele SOS erau singure sau divorţate. Eu nu stăteam mereu acolo, seara veneam acasă şi tot îmi era greu. Eram plecată câte trei luni pe an de acasă când le ţineam locul mamelor care mergeau în concediu. Era foarte greu, îmi sacrificam familia mea.
Mi-am lăsat o parte din suflet acolo!
Pentru a lucra cu copiii, rezistenţa fizică este la fel de importantă ca şi cea psihică. După şapte ani am renunţat din această cauză. Din păcate, organismul meu nu mai făcea faţă. Când am plecat din casă mi-a fost foarte greu. Simţeam că-mi părăsesc proprii copii. Voi păstra însă în suflet amintirile frumoase şi dragostea copiilor mei.”
Timp de şapte ani, Carmen a îngrijit copiii din casele SOS în calitate de tantă. Astăzi ne vorbeşte despre experienţa ei din cadrul satului SOS din Bucureşti, despre bucuriile şi provocările profesiei de mamă socială şi totodată, ne împărtăşeşte câteva momente trăite alături de copii.
„Casa SOS – o şansă pentru copii
Menirea mea este să am grija de copii. Acesta este principalul motiv pentru care m-am angajat la SOS.
SOS este o şansă pentru copiii orfani şi pentru cei aflaţi în dificultate. O şansă de a fi bine îngrijiţi. O şansă de a avea o casă, de a mânca sănătos şi de a fi bine îmbrăcaţi. O şansă de a fi iubiţi.
Copiii sufereau mult după mamele lor, aveau nevoie de multă afecţiune. Eu îi iubeam mult, îi mângâiam şi le vorbeam cald. Încercam să gândesc ca ei, cu sufleţelul şi suferinţele lor. Aşa era mai uşor. Îi înţelegeam mai bine.
Întâlnirile periodice şi consilierea psihologică ne ajutau foarte mult. Aflam lucruri noi despre educaţia şi înţelegerea copiilor. Ceea ce învăţam aplicam chiar şi în familia mea, atunci când veneam acasă. Aşa am învăţat să mă pun în locul copiilor, să stau de partea cealaltă şi să privesc situaţia prin ochii lor.
Este important să ai experienţă anterioară cu copii, să înţelegi stările prin care trec în evoluţia lor şi să poţi folosi limbajul lor. Mă gândeam deseori prin ce am trecut cu fiica mea când era de vârsta lor şi asta mă ajuta foarte mult. Copiii din casă mă provocau mereu, iar eu trebuia să fiu la curent cu muzica lor şi cu noutăţile care apăreau. Ne înţelegeam foarte bine. De multe ori mă uimea generozitatea lor. Îşi ofereau jucăriile preferate în semn de recunoştiinţă şi dragoste.
Îmi plăcea să rămân singură cu copiii atunci când mamele sociale plecau în concediu. Era mai greu să fii mamă socială, dar mult mai frumos. Copiii îi spun „mamă”, iar ele îi iubesc şi îi tratează ca pe proprii copii.
Atmosfera în casele SOS
Copiii sunt de vârste diferite. Unii învaţă dimineaţa, alţii după-amiaza. Mama socială este permanent în mişcare. Trebuie să fie o bună gospodină şi să ştie să administreze eficient banii casei. E important, totodată, să ştie să asculte şi să gestioneze eventualele situaţii dificile care apar.
Copiii ieşeau la joacă împreună. Erau ca nişte fraţi. Se jucau şi cu copiii din celelalte case. Se uitau la televizor împreună, făceau lecţiile împreună, făceau prăjituri, o ajutau pe mama socială la treburile casei.
Mamele se înţelegeau bine între ele. Se ajutau şi se sprijineau reciproc. Erau credincioase, mergeau la biserică. De exemplu, în Săptămâna Mare, unii copii ţin post şi sunt nerăbdători să vopsească ouă şi să facă cozonaci.
Responsabilităţile şi grijile sunt mari, dar satisfacţiile pe măsură
Mamele sociale au grijă de tot. Stau cu copiii, îi ajută la lecţii, merg să le cumpere haine, merg cu ei la doctor. Îţi trebuie multă răbdare şi, mai ales, să ai capacitatea de a te adapta oricărei situaţii.
Mamele încercau să împace toţi copiii, să le ofere afecţiune în mod egal. Îmi amintesc cum stăteau pe canapea îngramădiţi în braţele mamei, iar ea îşi întindea braţele să-i cuprindă pe toţi.
Cea mai mare motivaţie a mamelor era afecţiunea copiilor. De 1 şi 8 martie copiii le pregăteau surprize împreună cu noi, tantele. Când le vedeau ochişorii veseli şi mânuţele întinse cu ghiocei şi mărţisoare, de cele mai multe ori, mamele plângeau de fericire.
Unul dintre copii a plecat odată să-şi cunoască mama adevărată, dar era atât de ataşat de mama socială încât s-a întors şi i-a spus: „tu eşti mama mea, nu ea!”
Deseori copiii păstrau legătura cu mamele sociale şi după ce părăseau casele SOS. Şi eu, la rândul meu, am câteva fete cu care încă vorbesc şi mă vizitează acasă. Acum sunt în clasa a XII-a şi îşi doresc să intre la facultate, vor să-şi croiască un viitor. Le privesc ca pe copiii mei. Le-am crescut de mici, iar acum sunt nişte domnişoare frumoase.
Multe dintre mamele din casele SOS erau singure sau divorţate. Eu nu stăteam mereu acolo, seara veneam acasă şi tot îmi era greu. Eram plecată câte trei luni pe an de acasă când le ţineam locul mamelor care mergeau în concediu. Era foarte greu, îmi sacrificam familia mea.
Mi-am lăsat o parte din suflet acolo!
Pentru a lucra cu copiii, rezistenţa fizică este la fel de importantă ca şi cea psihică. După şapte ani am renunţat din această cauză. Din păcate, organismul meu nu mai făcea faţă. Când am plecat din casă mi-a fost foarte greu. Simţeam că-mi părăsesc proprii copii. Voi păstra însă în suflet amintirile frumoase şi dragostea copiilor mei.”
luni, 9 februarie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
